Miner’s time-barred claim for 1981 termination order upheld as appeal inadmissible in labor dispute.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 04 martie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Societatea B. SA, societate în insolvenţă şi Sucursala Exploatarea Minieră C., obligarea acestora de a emite şi de a depune la dosar, în condiţiile legii, dispoziţia de desfacere a contractului de muncă din 04 iunie 1981, precum şi anularea actului din 04 ianuarie 2016 emis de Sucursala Exploatarea Minieră C., act care nu soluţionează plângerea sa din 08 decembrie 2015 adresată Ministerului Economiei.

Prin sentinţa nr. 168 din 02 februarie 2017 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Sucursala Exploatarea Minieră C., s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către pârâta Societatea B. SA, societate în insolvenţă, s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de către pârâta Societatea B. SA, societate în insolvenţă şi s-a respins acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. SA, societate în insolvenţă şi Sucursala Exploatarea Minieră C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a avut raporturi juridice de muncă cu pârâta Sucursala Exploatare Minieră C., constatând că această subunitate a B. nu are legitimare procesuală pasivă.

Totodată, tribunalul a reţinut că reclamantul justifică un interes în promovarea acţiunii, însă a constatat prescripţia dreptului material la acţiune. În acest sens, prima instanţă a constatat că reclamantul, prin cererea adresată unităţii la data de 24 februarie 1982, a demisionat din funcţia pe care o deţinea la Exploatarea Minieră D., fiind incidente prevederile art. 129 şi art. 134 pct. 1 din Legea nr. 10/1972 - C. muncii.

Astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a luat cunoştinţă în cursul anului 1982 de măsura dispusă de angajator şi că de atunci au trecut mai bine de 30 de ani, intervenind prescripţia dreptului material la acţiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând anularea sentinţei atacate, iar în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 216/A din 25 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., în motivarea hotărârii fiind reţinute, în esenţă, aceleaşi considerente ca cele ale instanţei de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 iunie 2017.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 12 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 12 septembrie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalităţii căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Litigiul iniţiat de reclamantul A. are ca obiect o acţiune ce vizează un conflict de muncă, astfel cum este el definit de art. 266 C. muncii.

Astfel, sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de C. muncii, precum şi cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiaşi Cod.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 216/A din 25 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 216A din 25 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 216A din 25 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2017.