Labor wage dispute: jurisdictional conflict resolved in favor of appellate court for incidental suspension of execution

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la data de 9 noiembrie 2016, sub nr. 7012/99/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Fundaţia Iaşi - Capitala Culturală Europeană, solicitând obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor băneşti majorate şi actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale începând cu data de 24 decembrie 2015 şi până la data pronunţării hotărârii, la plata concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2015 şi 2016, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea completatoare depusă la data de 08 decembrie 2016, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei şi la daune interese sub forma dobânzii legale penalizatoare, calculată pentru fiecare salariu în parte de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că formulează şi cerere de chemare în garanţie împotriva Municipiul Iaşi, reprezentat prin Primar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 144, art. 146, art. 159, art. 161, art. 166 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 278 C. muncii, art. 1523 alin. (2) lit. c) teza a doua şi lit. d), art. 1535 alin. (1) şi alin. (3) din Noul C. civ., art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, art. 72 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 701 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie a Municipiului Iaşi; au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Municipiul Iaşi; a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Fundaţia Iaşi - Capitala Culturală Europeană şi Municipiul Iaşi; pârâta Fundaţia Iaşi - Capitala Culturală Europeană a fost obligată la plata către reclamantă a drepturilor salariale restante aferente perioadei 24 decembrie 2015 - 09 aprilie 2017, inclusiv drepturile aferente concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2015 şi 2016, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie şi majorat cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenţei lunare a drepturilor salariale şi până la data plăţii efective; pârâtul Municipiul Iaşi a fost obligat să aloce către pârâta Fundaţia Iaşi - Capitala Culturală Europeană sumele necesare achitării către reclamantă a drepturilor băneşti acordate prin această hotărâre; pârâţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească reclamantei suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, repezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, la data de 10 iulie 2017, pârâtul Municipiul Iaşi.

În vederea soluţionării căii de atac, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, instanţă la care a fost înregistrat la data de 01 august 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin cererea înregistrată la data de 29 august 2017, în dosarul Curţii de Apel Iaşi, apelantul - pârât Municipiul Iaşi, prin reprezentant legal, Primarul Municipiului Iaşi, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 450 C. proc. civ. şi ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr. 288/2002, suspendarea executării provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ. a hotărârii atacate cu apel (sentinţa civilă nr. 701 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi) şi, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 450 alin. (5) C. proc. civ., încuviinţarea provizorie a cererii de suspendare.

Prin decizia civilă nr. 414 din 5 septembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a sentinţei nr. 701 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/99/2016, în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

De asemenea, a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului; indiferent dacă litigiul privind fondul dreptului se află în ciclul procesual al apelului sau, dacă este cazul, al recursului, cererea de ordonanţă preşedinţială va fi introdusă tot la prima instanţă şi nu la instanţa de apel sau instanţa de recurs.

Curtea de apel a constatat că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pe rolul Tribunalulului Iaşi, secţia I civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 07 septembrie 2017, sub nr. 7273/99/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1548 din 13 septembrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

La adoptarea acestei soluţii, Tribunalul Iaşi a reţinut că apelantul-pârât Municipiul Iaşi, prin reprezentantul său legal, a formulat atât cerere de suspendare a executării provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., cât şi cerere de supendare provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea cererii de suspendare a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 701 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

De asemenea, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 450 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care cererea de suspendare se soluţionează de către instanţa de apel.

Tribunalul Iaşi a apreciat că întrucât cererea de suspendare se judecă de instanţa de apel şi cererea privind suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, se va judeca de această instanţă, dat fiind caracterul incidental al cererii de ordonanţă preşedinţială.

Totodată, Tribunalul Iaşi a invocat aplicabilitatea în speţă a deciziei nr. 8 din 27 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 998 -1000 C. proc. civ.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării cererii revine Curţii de Apel Iaşi, în considerarea dispoziţiilor legale şi a argumentelor ce succed:

Demersul judiciar al reclamantei A., având ca obiect un litigiu de muncă, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 9 noiembrie 2016, sens în care în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din acest act normativ, care prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Apelantul-pârât Municipiul Iaşi a formulat, în faza judecării apelului împotriva sentinţei civile nr. 701 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, cerere de suspendare a executorii provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 450 alin. (5) C. proc. civ., cerere de încuviinţare în mod provizoriu, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a cererii de suspendare.

Potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel; alin. (3) al acestui text dispune în sensul că instanţa de apel este cea care va judeca cererea de suspendare.

Dispoziţiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei de a se plăti o cauţiune al cărui cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Art. 998 C. proc. civ., reglementat în Titlul VI din Cartea a VI-a a codului, prevede că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa supremă a statuat următoarele:

"

Cererea de suspendare provizorie a executării provizorii, prin ordonanţă preşedinţială, prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ., are caracterul unei cereri incidentale, ce se circumscrie definiţiei legale date prin art. 30 alin. (6) C. proc. civ. acestei categorii de cereri.

Astfel, de esenţa cererilor incidentale este faptul că sunt formulate în cadrul unui proces în curs. Or, cererea de suspendare provizorie îndeplineşte aceste condiţii, întrucât se grefează atât pe cererea de apel, cât şi pe cererea de suspendare a executării provizorii, prevăzută de art. 450 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ. nu ar putea fi formulată în cazul în care debitorul nu promovează calea de atac împotriva dispoziţiilor cuprinse în dispozitivul hotărârii primei instanţe, care se bucură de executorialitate provizorie de drept sau judecătorească, şi nici în lipsa cererii de suspendare a executării.

În virtutea acestui caracter exclusiv incidental şi ca efect al prorogării legale de competenţă, prin derogare de la prevederile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) din acelaşi Cod se judecă de instanţa de apel.

Întrucât cererea de suspendare provizorie a executării provizorii nu se introduce pe cale principală, ci este o cerere exclusiv incidental, de competenţa tribunalului sau curţii de apel, ca instanţă de apel, compunerea completului care o judecă este cea prevăzută pentru calea de atac a apelului".

Aşa fiind, cum cererea principală, de suspendare a executării provizorii a sentinţei apelate, formulată în baza art. 450 alin. (1) C. proc. civ., se judecă de către instanţa de apel, în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text, şi cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, de suspendare provizorie (până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii) a sentinţei civile apelate, în condiţiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ., urmează a fi soluţionată tot de către instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2017.