Pensioner's revision request inadmissible; constitutional referral refused.

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, aşa cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Teritoriaiă de Pensii Cluj şi Comisia Centrală de Contestaţii, solicitând obligarea primei pârâte la plata diferenţei de indemnizaţie de merit dintre suma de 2.

020 RON şi salariul mediu brut realizat la nivelul anului 2014, respectiv 2015 cu începere de Ia data de 1 ianuarie 2015 până la data de 31 decembrie 2015, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 341/2004, iar prin completarea la acţiune reclamantul a solicitat acordarea indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 341/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2015, acţiunea a fost respinsă.

La data de 7 iulie 2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care s-a solicitat desfiinţarea hotărârii nr. 15.653 din 30 mai 2016 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice şi respingerea deciziilor nr. 250.260 din 26 martie 2015 şi nr. 301.874 din 25 noiembrie 2015, emise de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu consecinţa modificării deciziei de pensionare.

Prin sentinţa civilă nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/117/2016, acţiunea a fost respinsă.

Împotriva ambelor sentinţe reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/117/2016, s-a dispus conexarea Dosarului nr. y/117/2015 la Dosarul nr. z/117/2015.

Prin decizia nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. z/117/2015 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. z/117/2015, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2016 de Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, care au fost menţinute,

La data de 28 februarie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a repins recursul, ca inadmisibil.

Împotriva acestei ultime decizii, la data de 27 iulie 2017, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ., iar la data de 09 octombrie 2017 revizuentul a înţeles să îşi completeze cererea şi cu dispoziţiile prevăzute la pct. 5 al aceluiaşi art. din Cod, solicitând, totodată, şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 şi art. 14 din O.U.G. nr. 103/2013.

Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, se reţine că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează procedura prin care poate fi ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii din aceste acte normative, în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Totodată la alin. (5) al art. 29 din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se stipulează faptul că instanţa poate respinge cererea de sesizare dacă excepţia este contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3).

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 şi ale art. 14 din O.U.G. nr. 103/2013, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă prin raportare ia dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind întrunită cerinţa legală a existenţei legăturii între norma de drept vizată prin excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în revizuire.

Cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor invocate o are în prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu există legătură între soluţia ce s-ar putea da în cadrul litigiului în această fază procesuală şi soluţia ce ar fi putut fi pronunţată de Curtea Constituţională, având în vedere că instanţa supremă este învestită cu soluţionarea unei revizuiri formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

Prin decizia civilă nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în complet de filtru, s-a repins recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluţia fiind aceea respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de către reclamant.

Înalta Curte reţine faptul că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilităţii recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă deci, că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire şi nici cu contestaţie în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, împotriva deciziei nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv cerere de revizuire.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 509 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 şi art. 14 din O.U.G. nr. 103/2013.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/117/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.