Validity of industrial design registrations: non-compliance with novelty and individual character requirements due to prior public disclosure in commercial publications.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 06 ianuarie 2015, sub nr. 147/3/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea înregistrării desenelor industriale "Obiecte ornamentale" pe numele pârâtului C., ce face obiectul certificatului de înregistrare nr. X din 17 decembrie 2008 pentru clasele X 11-02, acordat în baza cererii cu număr de depozit din data de 10 iunie 2008, publicată la data de 30 septembrie 2008 în BOPI şi admisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la data de 17 decembrie 2008; obligarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci la publicarea hotărârii de anulare a desenelor disputate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea desene şi modele; obligarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci la radierea înregistrării desenelor disputate din Registrul de Desene şi Modele; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că desenele înregistrate pe numele pârâtului C. nu îndeplinesc condiţia noutăţii, încât înregistrarea acestora este lovită de nulitate în temeiul art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 129/1992. În ceea ce priveşte condiţia noutăţii, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 prevede ca un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare.

În acest sens, potrivit art. 7 din Legea nr. 129/1992, se consideră ca un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ. Prin urmare, aducerea la cunoştinţa publicului a unui desen, pe orice cale, de orice persoană, determină distrugerea noutăţii acelui desen şi în consecinţa face imposibilă înregistrarea sa în condiţiile legii. În plus, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, este distructivă de noutate nu doar dezvăluirea unor desene riguros identice cu cele depuse spre înregistrare, ci şi a unor desene la care trăsăturile caracteristice diferă numai prin detalii nesemnificative.

În prezenta cauză, la data cererii de înregistrare, 10 iunie 2008, fuseseră deja dezvăluite publicului desene identice cu cele în discuţie. Astfel, desenele disputate reprezintă reproduceri ale părţilor superioare ale unor cruci amplasate în Cimitirul Vesel din Săpânţa cu mult înainte de data de depunere a cererii de înregistrare (Anexa 3 la prezenta cerere de chemare în judecata). Analiza desenelor înregistrate de pârâtul C. prin raportare la imaginile crucilor preexistente în Cimitirul Vesel releva faptul că acestea fie sunt riguros identice, fie diferă doar prin detalii nesemnificative, motiv pentru care urmează a fi considerate desene identice în accepţiunea art. 6 alin. (3).

Desenele înregistrate pe numele pârâtului C. nu au un caracter individual, astfel încât înregistrarea acestora este lovită de nulitate în temeiul art. 22 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (4) din Legea nr. 129/1992. Desenele disputate nu produc o impresie globală diferită faţa de cea produsă de desenele anterioare incorporate în crucile din Cimitirul Vesel, care erau deja statornicite în mintea publicului la data depunerii cererii de înregistrare. Dimpotrivă, desenele disputate reproduc toate elementele esenţiale, caracteristice crucilor specifice localităţii Săpânţa, cunoscute de către public la data cererii de înregistrare. Astfel, niciunul din cele şapte desene ce formează obiectul prezentului litigiu nu aduce nicio inovaţie în privinţa formelor stilizate de cruci cu acoperiş de protecţie, şi nici în privinţa combinaţiilor de culori şi ornamente, care erau deja făcute publice la data depunerii cererii de înregistrare. De asemenea, desenele depuse spre înregistrare de către pârâtul C. nu conţin diferenţe suficient de perceptibile pentru a produce asupra utilizatorului o impresie generală diferită faţă de cea a crucilor din Cimitirul Vesel.

Ca al treilea motiv de nulitate, reclamanţii au invocat faptul că înregistrarea desenelor disputate este contrară ordinii publice şi, pe cale de consecinţă, este lovită de nulitate în temeiul art. 22 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 9 din Legea nr. 129/1992.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 6, art. 7, art. 9, art. 22, art. 42 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor; art. 5 din Regulamentul de aplicare a Legii 129/1992, aprobat prin H.G. nr. 211/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 1305 din 5 noiembrie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea introdusă de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a dispus anularea înregistrării desenelor industriale "obiecte ornamentale" ce fac obiectul certificatului de înmatriculare nr. X din 17 decembrie 2008 acordat în baza cererii cu nr. de depozit din data de 10 iunie 2008; a obligat Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la publicarea hotărârii de anulare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea desene şi modele şi la radierea înregistrării desenelor anulate din Registrul de Desene şi Modele; a obligat pârâtul C. la plata către reclamanţi a sumei de 1231,43 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1305/2015 a declarat apel pârâtul C.

Prin decizia nr. 440A din data de 8 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat. A fost obligat apelantul la câte 120 RON cheltuieli de judecată către fiecare dintre intimaţii-reclamanţi.

Potrivit art. 499 prima teză C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Împotriva deciziei menţionate anterior a declarat recurs pârâtul C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

1. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor şi art. 5 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, dispoziţii de drept material privitoare la data certă.

Potrivit art. 5 alin. (2)-(4) din H.G. nr. 211/2008 şi art. 7 alin. (1) din Lege, un desen sau model este nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată o prioritate, înaintea datei de prioritate, iar aducerea la cunoştinţa publicului poate fi luată în considerare (dispoziţie imperativă) numai dacă aceasta are dată certă.

Cu alte cuvinte, pentru a constitui dovada distructivă de noutate, aducerea la cunoştinţa publicului a modelelor anterioare trebuie să aibă dată certă, adică să aibă menţionată o dată susceptibilă a fi luată în considerare pentru a stabili momentul la care modelul a devenit public.

Apărările recurentului, atât în faţa tribunalului, cât şi în faţa curţii de apel, au vizat înlăturarea planşelor foto aflate în anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată din suport probator - înscrisuri la care se raportează şi instanţa de apel în motivarea sa - ca nefiind dovezi distructive de noutate, aşadar aduceri la cunoştinţa publicului cu dată certă, în sensul art. 7 din Legea nr. 129/1992 rap. art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008.

Apărările sale nu au vizat, nici prin întâmpinare, nici prin concluziile scrise şi orale depuse şi susţinute în faţa tribunalului şi nici prin cererea de apel, înţelesul pe care acest concept îl are potrivit art. 278 C. proc. civ., cum în mod eronat au reţinut atât tribunalul, cât şi curtea de apel.

A susţinut prin cererea de apel şi susţine şi prin prezenta cerere de recurs următoarele: -fotografiile care formează anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată nu îndeplinesc rigorile legii pentru a putea fi avute în vedere la dovedirea anteriorităţilor distructive de noutate, raportat la dispoziţiile legale menţionate. Cu excepţia înscrisului situat în vol. I (care are înscrisă ca dată certă 06 martie 2014, în timp ce modelele sale au dată de depozit 10 iunie 2008), toate planşele foto situate în vol. I sunt fotografii pro causa efectuate de reclamanţi în anul 2015, fotografii efectuate cu ocazia acestui litigiu, fără a avea menţionată o dată care să reflecte cu certitudine aducerea la cunoştinţa publicului;

- deşi planşele fotografice din vol. I nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (3)-(4) din H.G. nr. 211/2008, curtea de apel a ales exclusiv dintre aceste planşe fotografice modelul presupus cel mai apropiat de fiecare model în parte înregistrat de recurent, prin comparaţie cu care a examinat caracterul nou şi individual al acestora. Curtea de apel reţine:

- "(…) ceea ce contează este certitudinea datei la care respectivul model a fost adus la cunoştinţa publică, faptul juridic care rezultă din conţinutul înscrisului, în concret din faptul că albumele conţinând dezvăluirea modelelor au fost publicate în anii 2005-2006, deci anterior datei de depozit a modelelor contestate",

- Curtea constată că modelele din Anexa 3 a cererii de chemare în judecată au fost în mod valabil opuse de către intimaţii-reclamanţi, fiind făcută în speţă dovada aducerii lor anterioare la cunoştinţa publicului, prin raportare la data publicării materialelor documentare conţinând fotografiile modelelor opuse de reclamanţi, respectiv Albumul Fotografic "Săpânţa" a fost editat în anul 2006, iar cartea "Săpânţa Cimitirul Vesel unde morţii povestesc " a fost editată în anul 2006.

O, recurentul susţine că nu a criticat data certă a acestor albume, pe care nu o contestă, ci a arătat că fotografiile pe care, de altfel, şi Curtea de apel le opune ca dovezi distructive de noutate nu pot fi reţinute ca dovezi distructive de noutate cu data certă, cu atât mai mult cu cât aceste fotografii sunt făcute pro causa, unele dintre ele fiind făcute chiar propriilor modele.

2. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. d), f), art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor şi art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor dispoziţii de drept material privitoare la definiţia dată de lege pentru desen/model, la caracterul nou şi individual al unui model, la noţiunea de utilizator avizat, precum şi la rolul gradului de libertate al autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului individual.

2.1. Dispoziţiile de drept material privitoare la definiţia dată de lege pentru desen/model în conformitate cu art. 2 lit. d) din Lege au fost interpretate şi aplicate greşit.

Poate fi înregistrat orice desen sau model care se încadrează în cerinţele art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/1992, adică reprezintă "aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia".

Ceea ce a înregistrat recurentul reprezintă aspectul exterior al părţii superioare a crucilor, individualizate prin combinaţii de linii, contururi, culori, forme şi ornamentaţii. Aceste elemente ornamentează crucea cu acoperiş de culoare albastră prin raportare la persoana pentru care este confecţionată crucea şi aceste elemente ornamentale, privite în ansamblul lor (iar nu individual), sunt cele care dau aspectul estetic nou şi cu caracter individual, de natură a conferi protecţie modelelor şi nu reprezintă caracteristici care "diferă numai la nivelul unor detalii nesemnificative".

Florile în diferite forme şi modele, fundele, crengile, frunzele, toate celelalte ornamentaţii de pe modelele sale, având diverse culori şi nuanţe de culori sunt elementele semnificative care, împreună, conferă modelelor de cruce în ansamblul lor, caracter nou şi individual.

2.2. Dispoziţiile de drept material privitoare la gradul de libertate a autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului nou, prevăzute de art. 6 alin. (4)-(5) din Legea nr. 129/1992 şi art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008, au fost interpretate şi aplicate greşit.

Cu privire la acest aspect, instanţa reţine următoarele:

- Curtea constată că produsele pentru care au fost înregistrate modelele industriale contestate corespund următoarei descrieri:

" obiecte ornamentale". Această descriere este destul de largă întrucât nu cuprinde nicio precizare în privinţa modelului de obiecte ornamentale sau a modalităţii în care acestea sunt destinate a fi utilizate;

- Este corectă statuarea tribunalului în sensul că, în speţă, gradul de libertate al creatorului nu se poate considera îngrădit decât, eventual, de forma crucii, astfel încât concluzia este că autorul s-a bucurat de un mare grad de libertate în elaborarea modelelor contestate pentru "obiecte ornamentale", aşa cum dovedeşte de altfel şi multitudinea de obiecte ornamentale din Dosarul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci x (...);

- "Atât timp cât apelantul-pârât nu poate pretinde că libertatea creatorului a fost limitată de raţiuni de ordin tehnic şi nici nu a invocat şi nici dovedit că libertatea autorului ar suferi anumite limitări speciale conform unor prevederi legale aplicabile produsului căruia îi este aplicat desenul sau modelul industrial, Curtea constată că nu se poate reţine critica acestuia conform căreia marja de libertate a autorului era redusă".

Instanţa interpretează şi aplică în mod greşit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992 deoarece gradul de libertate a autorului nu trebuie, în nici un caz, apreciat în raport de denumirea generică a produsului, denumire impusă de clasificarea X (clasa nr. 11 pentru care s-au şi înregistrat modelele sale), ci prin raportare la desenul/modelul efectiv creat, de la caz la caz. Aceasta şi nu alta este interpretarea corectă a art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992, deoarece dacă legiuitorul ar fi îngăduit aprecierea gradului de libertate a autorului prin raportare la clasele de produse din Clasificarea X, ar fi precizat în mod expres acest fapt.

Prin urmare, la aprecierea caracterului individual al modelelor în litigiu trebuie să se ţină seama de faptul că libertatea sa în crearea modelelor a fost îngrădită de forma de cruce cu acoperiş, viu colorată pe fond albastru, amplasată în Cimitirul vesel din Săpânţa, al cărui specific este de natură a-i restrânge libertatea sa de autor al modelelor.

Astfel, comparând aspectul estetic al modelelor înregistrate cu cele opuse propuse spre comparaţie de curtea de apel, prin ochiul utilizatorului avizat care îşi manifestă o vigilenţă suficientă chiar şi în lipsa cunoştinţelor tehnice de specialitate şi observând că gradul de libertate în elaborarea modelelor a fost limitat la ceea ce înseamnă o cruce pe fond albastru, cu acoperiş, viu colorată - căci acesta e specificul Cimitirului vesel din Săpânţa, şi dată fiind regula potrivit căreia cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferenţele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale comparate sunt suficiente pentru a-i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită - regulă desprinsă din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi folosită în interpretarea sa de către curtea de apel, urmează să se concluzioneze în sensul că art. 6 alin. (4)-(5) din Legea nr. 129/1992 şi art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008 au fost interpretate şi aplicate greşit.

2.3. Dispoziţiile de drept material privitoare la condiţia noutăţii şi a caracterului individual, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor şi art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor au fost interpretate şi aplicate greşit în analiza efectuată din decizie.

Cu titlu prealabil, reiterează critica de la pct. 1 din recurs potrivit căreia regula curţii de apel conform căreia "la stabilirea noutăţii şi a caracterului individual nu se poate lua în considerare decât desenul cel mai apropiat" nu putea viza, în nici un caz, fotografiile fără dată certă în sensul art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008, fotografii care nu puteau fi folosite la examinarea noutăţii şi caracterului individual.

În ceea ce priveşte noutatea şi caracterul individual examinate pentru fiecare dintre cele şapte modele din decizie, dispoziţiile art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 şi art. 5 din H.G. nr. 211/2008 au fost interpretate şi aplicate greşit în cauză.

Potrivit art. 6 alin. (2), (3) din Legea nr. 129/1992:

"

(2) Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

(3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative.

În materia desenului şi modelului identitatea are două componente:

a) prima, reglementată de alin. (2), anume o identitate absolută/completă a modelelor. Adică există identitate între modele atunci când noul model, ce se doreşte înregistrat, reproduce, fără nici o modificare/adăugire, un model anterior. Ceea ce nu este cazul în speţă, nici unul dintre modelele sale nu reproduce vreun model opus;

b) A doua, reglementată de alin. (3), anume o identitate ce rezultă din detaliile nesemnificative ale noului model. Art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992 definesc detaliile nesemnificative ca fiind "acele elemente grafice sau de formă, care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului". O astfel de identitate a fost invocată de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.

Pentru a analiza noutatea şi caracterul individual trebuie plecat de la elementele definitorii ale unui desen/model, în conformitate cu art. 2 lit. d) Legea nr. 129/1992 şi prin aplicarea art. 6, art. 7 din Lege, coroborat cu art. 5 din H.G. nr. 211/2008. Noutatea şi dovedirea ei se circumscriu unor reguli precise şi imperative, de la care nu se poate deroga, după cum urmează:

- combinaţia de linii, contururi, culori, forme şi ornamentaţii dau sau nu noutate desenului/modelului. Or, tocmai aceste elemente ale modelelor sale ornamentează crucea cu acoperiş de culoare albastru prin raportare la persoana pentru care este confecţionată crucea, privite în ansamblul lor (iar nu individual), sunt cele care dau aspectul estetic nou şi cu caracter individual, de natură a conferi protecţie modelelor;

- florile în diferite forme şi modele, fundele, crengile, frunzele, toate celelalte ornamentaţii de pe modelele sale, având diverse culori şi nuanţe de culori sunt elementele semnificative care, împreună, conferă modelelor de cruce în ansamblul lor, caracter nou şi individual;

- caracterul individual există dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen ori model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare/datei de prioritate;

- la evaluarea caracterului individual se ia în considerare (dispoziţie imperativă) gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului/modelului;

- examinarea noutăţii şi a caracterului individual se face prin compararea impresiei globale redate prin combinaţia dintre principalele caracteristici (linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine).

O interpretare şi aplicare contrară a prevederilor enunţate, astfel cum a procedat curtea de apel în considerentele sale din decizie, este greşită, contravine textelor de lege enunţate şi specificului reglementărilor desenelor şi modelelor şi se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În drept au fost invocate prevederile art. 483 alin. (1), (3) şi urm., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 2, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor şi art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor.

Reclamantul A. a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Este nefondat motivul de recurs prin care se susţine încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale referitoare la data certă a aducerii la cunoştinţa publicului a desenului sau modelului identic anterior, raportat la prevederile art. 5 alin. (2)-(4) din H.G. nr. 211/2008 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.

Aşa cum se susţine în recurs, aceste apărări făcute, "atât în faţa Tribunalului, cât şi în faţa Curţii de Apel, au vizat înlăturarea planşelor foto aflate în anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată din suport probator - înscrisuri la care se raportează şi instanţa de apel în motivarea sa - ca nefiind dovezi distructive de noutate, aşadar aduceri la cunoştinţa publicului cu dată certă, în sensul art. 7 din Legea nr. 129/1992 rap. la art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008."

Or, instanţa de apel a reţinut sub acest aspect: "Critica apelantului conform căreia fotografiile desenelor opuse sunt efectuate de reclamanţi în anul 2015 nu poate fi reţinută, deoarece nu are relevanţă faptul că înscrisul poartă o dată ce este ulterioară aducerii la cunoştinţa publică, ci ceea ce contează este certitudinea datei la care respectivul model a fost adus la cunoştinţa publică, fapt juridic care rezultă din conţinutul înscrisului, în concret din faptul că albumele conţinând dezvăluirea modelelor au fost publicate în anii 2005-2006, deci anterior datei de depozit a modelelor contestate."

Ca atare, analizând probele administrate, instanţa de apel a ajuns la concluzia că modelele de cruci fotografiate de către reclamanţi, planşe fotografice aflate în anexa 3 la cererea de chemare în judecată, se regăsesc în Albumul Fotografic "Săpânţa", editat în anul 2006, şi cartea "Săpânţa Cimitirul Vesel unde morţii povestesc" editată în anul 2005, aceste ultime probe fiind reţinute ca făcând dovada datei certe a aducerii la cunoştinţa publicului a modelelor din fotografii, conform art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.

Atâta timp cât chiar în recurs se susţine că recurentul nu a contestat data certă a albumelor publicate în 2005, 2006 şi nu a formulat critici concrete în sensul că vreunul dintre modelele din planşele fotografice din anexa 3 la cererea de chemare în judecată nu s-ar regăsi în cărţile menţionate anterior, nu se poate reţine ca fiind fondată susţinerea legată de încălcarea prevederilor art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 referitoare la aprecierea datei certe a aducerii la cunoştinţa publicului a modelelor şi desenelor opuse de către reclamantă.

De altfel, aceste motive au fost formulate şi în apel, fiind analizate de către instanţa de apel în cadrul secţiunii aferente celui de-al doilea motiv de apel (punctele A şi B), iar recurentul nu a formulat motive de recurs prin care să se critice argumentaţia instanţei de apel referitoare la interpretarea noţiunii de dată certă în materia desenelor şi modelelor industriale, arătând doar că nu a susţinut că ar trebui să se aplice criteriile referitoare la data certă prevăzută de art. 278 C. proc. civ. şi că nu au contestat data certă a albumelor publicate în 2005, 2006.

Instanţa de apel a argumentat şi de ce prima instanţă de fond a analizat criteriile referitoare la data certă prevăzută de art. 278 C. proc. civ. şi a ajuns la concluzia că nu sunt aplicabile speţei de faţă reţinând, raportat la susţinerile din întâmpinare, că "apărarea pârâtului a fost în sensul că fotografiile nu au dată certă, or singurul sens în care instanţa putea analiza această apărare a pârâtului era în sensul de a decide dacă este incidentă în cauză, sau nu, condiţia de opozabilitate a datei unui înscris sub semnătură privată, conform regulilor de procedură de drept comun (art. 278 C. proc. civ.)."

Este nefondat motivul de recurs prin care se susţine interpretarea şi aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a dispoziţiilor de drept material privitoare la definiţia dată de lege pentru desen/model în conformitate cu art. 2 lit. d) din Lege, având în vedere că instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe de fond de anulare a înregistrării desenelor industriale în cauză pentru lipsa caracterului nou şi individual, iar nu pentru că nu ar fi îndeplinite condiţiile ce rezultă din definiţia desenului industrial prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/1992.

În ceea ce priveşte faptul că din acest text ar reieşi că protecţia este acordată ansamblului de elemente ce compun aspectul exterior, iar nu detaliilor ce îl compun, astfel că analiza caracterului nou şi individual ar fi trebuit să se facă prin raportare la acest ansamblu iar nu la detaliile ce îl compun, este de reţinut că instanţa de apel a cercetat îndeplinirea acestor condiţii prin raportare la impresia de ansamblu produsă de modelele (ce includ şi desene) industriale în cauză, aşa cum rezultă din considerentele deciziei aflate la literele C şi E. Referirea la detaliile nesemnificative care diferenţiază modelele (ce includ şi desene) industriale comparate s-a făcut tot în baza unei norme juridice, şi anume art. 24 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008.

Faptul că recurentul este nemulţumit de concluzia la care instanţele de fond au ajuns în analiza acestor criterii legale prin raportare la elementele de fapt în cauză (liniile, culorile şi formele aflate pe crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânţa) nu poate fi calificat drept un motiv de nelegalitate.

Sunt nefondate şi motivele de recurs prin care se susţine interpretarea şi aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a dispoziţiilor de drept material privitoare la gradul de libertate a autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului nou, prevăzute de art. 6 alin. (4)-(5) din Legea nr. 129/1992 şi art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, pentru stabilirea gradul de libertate a autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului nou, instanţa de apel s-a raportat la denumirea generică a produsului, denumire impusă de clasificarea X (clasa nr. 11 obiecte ornamentale), iar nu la desenul/modelul efectiv creat, adică în speţă la "forma de cruce cu acoperiş, viu colorată pe fond albastru, amplasată în Cimitirul Vesel din Săpânţa", al cărui specific ar fi de natură a-i restrânge libertatea sa de autor al modelelor.

În primul rând, potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992 gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului trebuie avut în vedere la evaluarea caracterului individual.

În al doilea rând, aceste susţineri ale recurentului sunt contrazise de considerentele instanţei de apel.

Cu privire la raportarea la natura produsului la care se aplică modelul sau desenul industrial în evaluarea caracterului individual, instanţa de apel a reţinut (punctul C): "Modelele contestate reprezintă aspectul estetic al părţii superioare al crucilor amplasate în Cimitirul Vesel din Săpânţa, astfel încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a ţinut seama atât de natura produselor cărora li se aplică desenele contestate cât şi de specificul locului unde sunt amplasate; tribunalul reţinând şi faptul că fondul albastru reprezintă o caracteristică a crucilor din Cimitirul Vesel de la Săpânţa, motiv pentru care impresia globală asupra unui utilizator avizat nu va fi dată de variaţiile de culoare albastră între modelele în litigiu."

De asemenea, în cadrul analizei gradului de libertate a autorului desenului/modelului (punctul E), instanţa de apel, după ce a constata că produsele pentru care au fost înregistrate modelele industriale contestate corespund următoarei descrieri:

" obiecte ornamentale", a reţinut în continuare: "Este corectă statuarea tribunalului în sensul că, în speţă, gradul de libertate al creatorului nu se poate considera îngrădit decât, eventual, de forma crucii, astfel încât concluzia este că autorul s-a bucurat de un mare grad de libertate în elaborarea modelelor contestate pentru "obiecte ornamentale", aşa cum dovedeşte de altfel şi multitudinea de obiecte ornamentale din dosarul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Atât timp cât apelantul-pârât nu poate pretinde că libertatea creatorului a fost limitată de raţiuni de ordin tehnic şi nici nu a invocat şi nici dovedit că libertatea autorului ar suferi anumite limitări speciale conform unor prevederile legale aplicabile produsului căruia îi este aplicat desenul sau modelul industrial, Curtea constată că nu se poate reţine critica acestuia conform căreia marja de libertate a autorului era redusă."

Ca atare, instanţa de apel a avut în vedere la evaluarea gradului de libertate a autorului natura produsului în speţă, adică forma crucii, reţinând şi că impresia globală asupra unui utilizator avizat nu va fi dată de variaţiile de culoare albastră între modelele în litigiu, specifice crucilor din Cimitirul Vesel de la Săpânţa.

Sigurul element care nu a fost avut în vedere din natura produsului, aşa cum a fost descris de reclamant, "forma de cruce cu acoperiş, viu colorată pe fond albastru, amplasată în Cimitirul Vesel din Săpânţa", este acela că ar fi "viu colorat". Or, simplul fapt că produsul ar fi "viu colorat", caracteristică având un conţinut extrem de larg, nu poate reprezenta o limitare de ordin tehnic care să decurgă din destinaţia produsului, putând fi folosite orice detalii semnificative care să diferenţieze modelele contestate de cele existente anterior, sub aspectul ornamentaţiei lor.

În consecinţă, este nefondată susţinerea recurentului în sensul că gradul de libertate a autorului modelului (care include şi desene) industrial ar fi fost redus, astfel că nu se impune reevaluarea caracterului individual în funcţie de acest aspect.

Este nefondat motivul de recurs prin care se susţine interpretarea şi aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor de drept material privitoare la condiţia noutăţii şi a caracterului individual, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor şi art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, în analiza efectuată raportat la fiecare model în parte.

Criticile prin care se reiterează susţinerile referitoare la data certă a fotografiilor din cadrul primului motiv de recurs sunt nefondate pentru considerentele reţinute în partea aferentă analizei acelui motiv.

În ceea ce priveşte susţinerea privind interpretarea şi aplicarea în mod greşit în cauză a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 129/1992 şi art. 5 din H.G. nr. 211/2008, referitor la noutatea şi caracterul individual examinate pentru fiecare dintre cele şapte modele din decizie, se constată că în cadrul acestui motiv de recurs recurentul nu a făcut altceva decât să prezinte dispoziţiile legale şi regulile generale pe care le-a considerat aplicabile pentru determinarea noutăţii şi caracterului individual, despre care a considerat că sunt îndeplinite în cazul modelelor sale, fără să arate concret, raportat la considerentele instanţei de apel, conform art. 486 alin. (1) pct. d) C. proc. civ., în ce a constat interpretarea în mod nelegal a acestor dispoziţii.

În aceste condiţii, acest punct din cadrul recursului apare ca nemotivat, neputând fi analizat de către instanţa de recurs pe fond.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurent la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimaţilor A. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 440A din data de 8 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor A. şi B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2017.