Expropriation compensation valuation based on market prices at date of expropriation versus later transactions

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 169 C din 12 martie 2014, Tribunalul Bihor a admis acţiunea precizată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA şi, în consecinţă: a anulat parţial hotărârea din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R, SA în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor; a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor în sumă totală de 85.

183 RON, a respins restul pretenţiilor; a obligat reclamantul să achite experţilor B., C. şi D. suma de 2.800 RON reprezentând diferenţă onorariu neachitată şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 2.800 RON.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, recalificat ca apel, pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA în reprezentarea Statului Român, solicitând, în principal, recalificarea căii de atac drept apel şi, în aceste condiţii, schimbarea în întregime a sentinţei, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar în condiţiile respingerii cererii de recalificare, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bihor în vederea administrării unei noi probe cu expertiza judiciară evaluatorie, iar în condiţiile în care instanţa apreciază că au fost administrate suficiente probe pertinente, solicită modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1175 din 22 decembrie 2015 Curtea de Apel Oradea a admis apelul civil introdus de pârâtul Statul Român reprezentat C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 169/C din 12 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului de la 85.183 RON la 59.607 RON şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

A obligat apelantul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti la plata sumei de 1.800 RON diferenţă onorariu expertiză în apel în favoarea experţilor D., B. şi E.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 896 din 14 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1175 Ap din 22 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a analizat şi nici nu s-a pronunţat asupra excepţiei de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor invocată prin motivele de apel şi supusă cenzurii instanţei de control judiciar în recurs.

În lipsa oricăror considerente în acest sens, Înalta Curte a apreciat că decizia atacată cu recurs nu este motivată, ceea ce echivalează cu nesoluţionarea fondului acestei cereri şi imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra acestei chestiuni, aşa încât, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se impune casarea soluţiei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte a constatat că şi motivul de recurs referitor la întocmirea raportului de expertiză cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, republicată, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondat, reţinând că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 12/2015, în ceea ce priveşte sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", astfel că, stabilind cuantumul despăgubirii în funcţie de preţul terenurilor la un moment ulterior celui al transferului dreptului de proprietate, contrar celor statuate prin decizia Curţii Constituţionale, hotărârea recurată este nelegală, sens în care a constatat că momentul la care ar fi trebuit să se raporteze experţii, este data exproprierii, respectiv data de 16 ianuarie 2012.

A mai reţinut Înalta Curte ca fiind fondată şi critica referitoare la cheltuielile de judecată, critică ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţinând că cheltuielile pentru realizarea procedurilor de expropriere nu vizează şi cheltuielile judiciare efectuate în procesul civil de cuantificare a despăgubirilor, în condiţiile în care nu poartă asupra transferului dreptului de proprietate cu privire la terenul expropriat, acestea sunt supuse normelor dreptului comun, reprezentate de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

În aplicarea acestui text de lege, cum soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost de admitere a apelului, partea care a căzut în pretenţii este reclamantul, care ar fi urmat să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert.

Faţă de aceste considerentele, Înalta Curte, constatând incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul pârâtului, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va analiza toate criticile formulate prin memoriul de apel, respectând dezlegările date de instanţa de casare.

La Curtea de Apel Oradea, astfel reinvestită cu rejudecarea apelului după casare, apelantul Statul Român reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, ulterior Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (ca urmare a schimbării denumirii) şi-a susţinut motivele de apel invocate în primul ciclu procesual.

Prin decizia civilă nr. 319/Ap din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia l civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Suplacu de Barcău, invocată de pârâtul Statul Român şi a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, a înlăturat din sentinţă dispoziţia privind anularea parţială a hotărârii din 19 aprilie 2012, a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului A. de 85.183 RON la 35.973 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelantului-pârât suma de 5.650 RON, cheltuieli parţiale de judecată în apel.

În motivarea acestei soluţii, Curtea de apel a reţinut următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată, ulterior precizată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA a solicitat anularea în parte a hotărârii din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri în sumă de 85.183 RON, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a hotărârii şi excepţia de netimbrare, solicitând, totodată, respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa apelată, prima instanţă a admis acţiunea precizată formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul şi, în consecinţă: a anulat parţial hotărârea din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor în sumă totală de 85.183 RON, având la bază expertiza întocmită de experţii B., C. şi D., a respins restul pretenţiilor; a obligat reclamantul să achite experţilor suma de 2.800 RON reprezentând diferenţă onorariu neachitată şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 2.800 RON.

Critica pârâtului apelant privind fundamentarea sentinţei pe un raport de expertiză întocmit de către experţi fără a avea specializarea în evaluarea proprietăţilor imobiliare nu se mai impune a fi analizată fiind admisă în primul ciclu procesual, dispunându-se refacerea expertizei având în vedere şi Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a Curţii Constituţionale a României şi stabilirea despăgubirilor la valoarea de piaţă de la data exproprierii terenului din litigiu prin decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012.

Criticile cu privire la excepţia de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 Suplacu de Barcău, invocată şi în recurs, au fost apreciate ca întemeiate, reţinându-se că excepţia a fost în mod greşit respinsă de prima instanţă, în condiţiile în care hotărârea de expropriere este un act juridic unilateral care poate fi revocat doar de către emitent; totodată, s-a apreciat că actele emise în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 sunt supuse controlului de legalitate numai în ceea ce priveşte dreptul la despăgubire pentru expropriere şi cuantumul despăgubirii, astfel cum prevede art. 22 alin. (1) potrivit căruia "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferul dreptului de proprietate".

Cu privire la fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că imobilul expropriat este situat în loc. Suplacu de Barcău, parcela cu nr. top A, în suprafaţă de 4,268 m.p. identificat prin nr. cad. B.

Prin decizia de expropriere nr. 45 din data de 16 ianuarie 2012 pentru coridorul de expropriere al lucrării "Braşov-Cluj-Borş, Secţiunea 2B şi 3C", emisă de către pârâte C.N.A.D.N.R. SA în temeiul Legii nr. 255/2010 şi al H.G. nr. 1051/2011, în anexa acesteia, printre imobilele care fac parte din coridorul din expropriere a fost cuprins şi terenul în suprafaţă de 4.268 m.p., identificat prin nr. cad. B parte din nr. top. A, situat în extravilanul localităţii Suplacu de Barcău, judeţul Bihor.

Ulterior, C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Suplacu de Barcău a emis hotărârea din 19 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii, prin care, pentru parcela cu nr. topo. A în suprafaţă de 4.268 m.p. identificată cu numerele cadastrale B, a fost aprobată, cu titlu de despăgubire, suma de 431,19 RON, despăgubirea fiind stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator proprietăţi imobiliare, membru al A.N.E.V.A.R.

Instanţa de apel, în rejudecare, în şedinţa publică din 20 septembrie 2016, a încuviinţat efectuarea unei noi expertize de evaluare imobiliară având în vedere dispoziţiile instanţei de casare şi cele statuate prin Decizia nr. 380/2015 a Curţii Constituţionale ale cărei obiective au fost stabilite generic la acea dată.

Obiectivele expertizei au fost precizate prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2016 ca fiind: - determinarea şi stabilirea despăgubirii pentru terenul din litigiu cu nr. top. A Suplacu de Barcău în suprafaţă de 4.268 m.p. la preţul de piaţă cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativă teritorială în care se află bunul în litigiu, la data exproprierii - 16 ianuarie 2012, conform deciziei de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R., având în vedere contracte de vânzare - cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment.

În aceeaşi şedinţă publică din 11 octombrie 2016 a fost numită Comisia de experţi tehnici judiciari conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, formată din experţii F. (din partea expropriatorului), G. (din partea expropriatului) şi H. (expertul numit de instanţă prin tragere la sorţi).

Prin raportul de expertiză întocmit la data de 06 decembrie 2016 comisia de experţi numită în cauză, a constatat că parcela de teren expropriat în suprafaţă de 4.268 m.p. din suprafaţa totală de 7.679 m.p. este amplasat în extravilanul localităţii Suplacu de Barcău, jud. Bihor pe culoarul autostrăzii "Transilvania". Parcela are acces de pe drum auto betonat (drum de exploatare petrolieră) fiind situat la cea 100 m de drumul auto betonat Suplac -Foglaş, iar categoria de folosinţă se încadrează în circuitul agricol.

Comisia de experţi a stabilit că valoarea reală de piaţă a imobilului teren în suprafaţă de 4.268 m.p. la data exproprierii, ianuarie 2012, este în cuantum de 38.990 RON (respectiv 1,94 euro/m.p.), experţii precizând că, raportat la modul de folosinţă al terenului nu au identificat alte prejudicii ale fostului proprietar. La stabilirea despăgubirii, experţii au avut în vedere categoria de folosinţă a terenului, valoarea de piaţă a altor imobile de acelaşi fel din zonă, în perioada 2011-2012, conform contractelor de vânzare - cumpărare anexate expertizei.

După comunicarea către părţi a raportului de expertiză, apelanta C.N.A.D.N.R. SA, în reprezentarea Statului Român, a formulat obiecţiuni şi note scrise la data de 11 ianuarie 2017 prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea actualei comisii de experţi la refacerea raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 380/2015 susţinând, în esenţă, că nu s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu la momentul exproprierii şi, în aceiaşi timp, experţii au menţionat greşit despăgubirea ca fiind 38.990 RON în loc. de 35.979 RON cum este corect, apreciind astfel nejustificat cu 301.0 RON despăgubirea propusă. A mai invocat apelanta că experţii numiţi în comisia de evaluare au determinat o valoare exagerată a despăgubirii de 1,94 euro/m.p. utilizând tranzacţii încheiate în anul 2013-2014.

Prin răspunsul la obiecţiuni din data de 13 februarie 2017, comisia de experţi a arătat că este întemeiată obiecţiunea invocată de apelantă cu privire la valoarea despăgubirii, fiind într-adevăr vorba de o eroare materială, întrucât valoarea totală pentru suprafaţa de 4.268 m.p. este de 35.973 RON la data de 16 ianuarie 2012 (reprezentând echivalentul în RON a 1,94 euro/m.p. teren). Au mai arătat experţii că celelalte obiecţiuni nu sunt întemeiate, întrucât valoarea imobilelor din piaţa specifică analizată nu a avut variaţii semnificative în perioada anilor 2012-2014, obiecţiunile nefiind întemeiate nici cu privire la categoria de folosinţă şi amplasamentul terenului care a fost inspectat de experţi în raportul de expertiză, făcându-se numeroase referiri la acestea, experţii menţinându-şi opinia cu privire la valoarea stabilită.

La data de 9 martie 2014, apelanta a revenit cu aceleaşi obiecţiuni la expertiză, solicitând refacerea expertizei, susţinând, în esenţă, că valoarea propusă de experţi de 1,94 euro/m.p. nu răspunde exigenţelor prevăzute de dispoziţiile legale incidente, solicitate care, prin încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2017, a fost respinsă. Ulterior, la data de 11 aprilie 2017, experţii au comunicat instanţei punctul de vedere în raport de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 ianuarie 2012 de BNP I. comunicat acestora la solicitarea apelantei, susţinând că respectivul contract este o tranzacţie între rude apropiate, asemenea tranzacţii, de regulă, fiind excluse din evaluări, deoarece nu respectă condiţiile din definiţia dată de standarde valorii de piaţă, la tranzacţiile între rude, urmărindu-se doar stabilirea unor taxe notariale.

Prin urmare, conform raportului de expertiză întocmit la data de 06 decembrie 2016 valoarea despăgubirii cuvenită reclamantului A. pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4.268 m.p. a fost stabilită ca fiind în sumă de 35.973 RON la data de 16 ianuarie 2012.

Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României nimeni nu poate fi expropriat decât cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, iar art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aplicabil în speţă, stabileşte că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului.

Art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europenă a Drepturilor Omului prevede că:

"

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional." Ceea ce impune art. 1 din Protocolul 1 este că această lipsire de proprietate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă şi rezonabilă sub aspectul cuantumului, respectiv să fie făcută cu plata unei compensaţii corespunzătoare. Astfel deposedarea trebuie să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internaţional, în sensul că orice deposedare trebuie să implice o obligaţie de despăgubire a titularului dreptului de proprietate, iar la stabilirea acestei despăgubiri trebuie avut în vedere principiul proporţionalităţii.

Conform dispoziţiilor legale mai sus-menţionate rezultă că valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile acestuia, ajungându-se la cel mai bun preţ ce se putea obţine în mod rezonabil de către vânzător şi cel mai avantajos preţ ce se poate obţine în mod rezonabil pentru cumpărător la data exproprierii, astfel încât niciuna dintre părţi să nu fie defavorizată.

Cum în cauză pentru stabilirea despăgubirii s-a dispus o expertiză de specialitate prin care experţii au determinat valoarea de piaţă a imobilului expropriat conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ţinând seama de toate aspectele invocate de îndrumarul deciziei de casare, instanţa de apel a apreciat că valoarea despăgubirii cuvenită reclamantului pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4.268 m.p. a fost stabilită într-un cuantum rezonabil la suma de 35.973 RON, (echivalentul în lei a preţului de 1,94 euro/mp teren de la data exproprierii, 16 ianuarie 2012) prin raportul de expertiză întocmit de experţii F., G. şi H. la data de 06 decembrie 2016 reconfirmat de aceştia prin răspunsul la obiecţiuni din data de 13 februarie 2017 şi 11 aprilie 2017. Prin expertiza întocmită, experţii au concluzionat că această valoare este conformă valorii de piaţă în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015, arătând că la stabilirea despăgubirii au ţinut seama de toate elementele care influenţează valoarea imobilului, amplasamentul acestuia, preţurile de vânzare în mod obişnuit a imobilelor din zonă în perioade apropiate momentului exproprierii, dovadă în acest sens fiind şi contractele de vânzare - cumpărare autentice enumerate şi anexate raportului de expertiză. A fost folosită metoda comparaţiei directe, astfel că instanţa de apel a validat această valoare a imobilului în cuantum de 35,973 RON la stabilirea despăgubirilor în favoarea reclamantului.

Au fost înlăturate susţinerile apelantei în sensul că despăgubirea stabilită prin hotărârea din 19 aprilie 2012 a C.N.A.D.N.R. SA pentru terenul expropriat ar fi echitabilă, faţă de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, care au reflectat o valoare superioară celei propuse de apelanta-pârâtă, grilele notarilor cu privire la valorile terenurilor neputând constitui un reper cert pentru stabilirea despăgubirilor.

De altfel, valoarea stabilită ca despăgubire de către experţi de 1,94 euro pentru 1 mp de teren expropriat pe raza localităţii Suplacu de Barcău este aproximativ egală sau chiar mai mică decât valoarea stabilită în alte expertize efectuate în cauze similare decurgând din aceiaşi expropriere dispusă prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, depuse la dosar ca practică judiciară, respectiv decizia nr. 1076/2016 şi 543/2017, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

Este adevărat că este posibil ca în alte localităţi învecinate sau chiar pe raza localităţii Suplacu de Barcău preţurile pentru terenuri să fie mai mari sau mai mici, însă chestiunea nu este definitorie din moment ce terenurile pot prezenta alte soluri, amplasamente, modalităţi de acces, aspecte avute în vedere la întocmirea expertizei, astfel că instanţa de apel a apreciat că prejudiciul propus de Comisia de experţi în valoare de 35.973 RON a fost corect stabilit.

Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici:

Soluţia instanţei de apel este nelegală întrucât are la bază un raport judiciar de evaluare care a fost întocmit cu nesocotirea prevederilor legale imperative, respectiv a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 380/2015 potrivit cărora:

" la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială (...)" iar, momentul evaluării este acela la care a avut loc. transferul proprietăţii, respectiv ianuarie 2012.

Or, astfel cum rezultă dintr-o analiză superficială a raportului de expertiză, valoarea care a fost omologată are Ia bază contracte încheiate în anii 2013 şi 2014; aceasta valoare a fost stabilită în mod unitar, deşi obiectul evaluării constă atât din terenuri neproductive, cât şi din terenuri arabile (valoarea de piaţă fiind diferită pentru cele 2 categorii de folosinţă diferite); criticile recurentului-pârât au fost înlăturate atât de către experţi, cât şi de către instanţa de apel pe considerentul că valoarea imobilelor din piaţa specifică analizată nu a avut variaţii semnificative în perioada 2012-2014.

Pe de o parte, recurentul învederează că a depus la dosar contracte autentice care au fost încheiate în proximitatea momentului exproprierii, iar contractele încheiate în anul 2012 ar trebui să fie preferate în orice condiţii celor autentificate în anii următori (este voinţa legiuitorului), iar pe de altă parte, autorităţile locale (O.C.P.I. Bihor şi Primăria Suplacu de Barcău) au transmis la dosar o tranzacţie autentică încheiată în anul 2012 (contractul nr. x), deci pertinentă, din cuprinsul căreia rezultă valoarea de tranzacţionare de 3.57 RON/m.p. pentru un teren situat în intravilanul localităţii (spre deosebire de 1,94 euro/m.p. cât au stabilit experţii judiciari; în plus, terenul expropriat este situat în extravilan, deci caracterizat valoric inferior). în privinţa acestui din urmă act, experţii judiciari şi-au depăşit atribuţiile şi au formulat considerente de natură poliţienească (contract încheiat între rude, în privinţa căruia au presupus că s-a realizat o înţelegere cu privire la preţ).

Recurenta consideră că din analiza înscrisurilor administrate, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să observe faptul că terenurile agricole situate în extravilanul com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor se înstrăinau la data de referinţă cu sub 1 RON/m.p., iar imobilele amplasate în intravilanul aceleiaşi unităţi teritorial-administrative se tranzacţionau cu cel mult 1,73 euro/m.p.

Ţinând cont de cele învederate, în contextul probării faptului încălcării normelor legale imperative, solicită admiterea cererii de recurs şi, în principal, modificarea deciziei atacate (în considerarea contractelor de vânzare deja administrate, care relevă faptul că despăgubirea care a fost stabilită de către expropriator este una justă) şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată şi, în subsidiar, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru întocmirea unei noi expertize judiciare de evaluare.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

În raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut încălcarea dispoziţiilor legale referitoare Ia modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Astfel, s-a invocat nesocotirea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 şi a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Recurenta a susţinut că raportul de expertiză omologat de instanţă a fost efectuat cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu se bazează pe tranzacţiile autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu cel aflat în litigiu, datate în aproprierea momentului exproprierii - ianuarie 2012, conform Deciziei nr. 380/2015 a Curţii Constituţionale.

Totodată, s-a arătat că valoarea care a fost omologată are la bază contracte încheiate în anii 2013 şi 2014, iar criticile recurentului au fost înlăturate atât de experţi cât şi de către instanţa de apel pe considerentul că valoarea imobilelor din piaţa specifică analizată nu a avut variaţii semnificative în perioada 2012-2014.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994; "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite" (alin. (1)), iar "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia" (alin. (2)).

Preţul cu care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială reprezintă, deci, un criteriu legal de determinare a cuantumului despăgubirilor pentru expropriere.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a respectat acest criteriu legal în stabilirea despăgubirii reprezentând valoarea terenului, prin valorificarea în acest sens a expertizei efectuate în apel.

Instanţa de apel a arătat de ce a omologat acest raport de expertiză în care s-au folosit tranzacţii încheiate în anii 2013 şi 2014, întrucât terenul ce a făcut obiectul acestora avea aceeaşi categorie de folosinţă ca şi terenul în litigiu şi era situat în extravilanul localităţii, faţă de tranzacţiile propuse de recurentul - pârât care deşi aveau o data mai apropiată exproprierii aveau ca obiect terenuri ce erau situate în intravilanul localităţii.

În plus, deşi recurentul-pârât consideră în mod nelegal că nu ar fi fost avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile similare încheiate în anul 2012, în cadrul criticilor din recurs, la fel ca şi în cuprinsul obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de apel, se prevalează de două tranzacţii privind terenuri situate în intravilan, în condiţiile în care terenul expropriat este situat în extravilanul localităţii Suplacu de Barcău, prezentând un singur contract de vânzare-cumpărare ce are ca obiect suprafeţe de teren situate în extravilanul aceleiaşi localităţi, încheiat însă în aprilie 2011, anterior momentului exproprierii, ianuarie 2012, motiv pentru care, în mod legal, comisia de experţi şi instanţa de apel au considerat că aceste trei comparabile nu au putut fi avute în vedere la stabilirea despăgubirii.

Procedând în acest fel, Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pentru că instanţa a constatat mai întâi că aceste tranzacţii nu îndeplinesc criteriile legale şi numai după aceea a acceptat tranzacţiile din 2013 şi 2014, reţinând, totodată, şi faptul că diferenţa între momentul exproprierii şi tranzacţiile din 2013 şi 2014 nu este semnificativă.

De altfel, la momentul depunerii obiecţiunilor la raportul de expertiză instanţa de apel a dispus efectuarea de adrese către instituţiile publice, respectiv către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Marghita, jud. - Bihor şi la Primăria Suplacu de Barcău - Impozite şi taxe locale, în vederea comunicării de copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare autentice încheiate în aproprierea momentului de referinţă, ianuarie 2012, ambele instituţii depunând acelaşi contract, nr. x din 26 ianuarie 2012, încheiat cu privire la suprafeţe de teren situate în intravilanul localităţii Suplacu de Barcău, contract ce nu putea fi avut în vedere la stabilirea despăgubirii având în vedere, în primul rând, faptul că nu se referea la aceeaşi categorie de folosinţă ca cea a terenului expropriat.

Aşa fiind, în mod legal, instanţa de apel şi-a însuşit raportul de expertiză efectuat în cauză cu privire la valoarea despăgubirilor stabilite pentru terenul expropriat, în funcţie de comparabile adecvate categoriei de folosinţă similare celui supus exproprierii.

Cu privire la critica referitoare la stabilirea greşită în mod unitar a valorii terenului expropriat şi nu în funcţie de suprafaţa de teren neproductivă şi de cea arabilă, se constată că recurentul-pârât deduce judecăţii aspecte legate de situaţia probatorie a cauzei şi de elementele de fapt stabilite, pe baza acestora, de instanţa de apel.

Asemenea aspecte care vizează starea de fapt a pricinii nu fac, însă, obiect de cenzură în recurs, unde analiza se limitează doar la cercetarea legalităţii soluţiei, în condiţiile strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit celor anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român - Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 319/Ap din 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Irevocabilă,

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2017.