Appeal against recovery of rural development aid for artificial conditions dismissed, upholding administrative correction under EU regulations.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 2.805 din 26 ianuarie 2015, de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 24 noiembrie 2014 şi înregistrat sub nr. 40.284 din 24 noiembrie 2014 privind proiectul "Achiziţionare de utilaje agricole pentru prestări servicii în comuna Giarmata";

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 40.284 din 24 noiembrie 2014;

- exonerarea de la plata creanţei bugetare stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 24 noiembrie 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1874 din 25 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 1874 din 25 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă nu prestează servicii cu preponderenţă către populaţia rurală, ci către societăţi comerciale, nefiind respectate astfel prevederile fişei tehnice a Măsurii 312 - Motivaţia sprijinului, respectiv nu respectă regula minimis aferentă acestei măsuri, întrucât Motivaţia sprijinului privind măsura 312, aşa cum este prevăzută în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, versiunea consolidată decembrie 2009, o reprezintă crearea de locuri de muncă în mediul rural şi nu prestarea de servicii către populaţia din mediul rural.

De asemenea, recurenta a considerat că din punct de vedere al aplicării normelor de drept substanţial, pârâta trebuia să aplice dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la momentul producerii neregulii.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă în cauză la data de 2 decembrie 2015 intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, arătând că recurenta nu aduce argumente relevante care să contrazică cele reţinute de judecătorul fondului.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii, arată intimata că sub aspectul definirii neregulii, prevederile O.U.G. nr. 66/2011 fac aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia.

Or, în conţinutul normativ al O.G. nr. 79/2003 reglementarea principiului proporţionalităţii nu se regăseşte, astfel încât reducerile/corecţiile se puteau face cu privire la întreaga sumă solicitată la rambursare.

Referitor la susţinerile recurentei privind culpa autorităţii publice prin prisma verificărilor efectuate în fazele procedurale anterioare, intimata arată că în situaţia în care ulterior verificării efectuate de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul nu poate fi exonerat în eventualitatea descoperirii unor nereguli.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din contractul de finanţare, potrivit cărora: "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru şi că comunicat părţilor în baza Încheierii din data de 8 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea din 19 septembrie 2017 prin care a fost admis în principiu recursul.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, după reevaluarea probatoriului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal Decizia nr. 2805 din 26 ianuarie 2015 prin care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia administrativă formulată de SC A. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 40284 din 24 noiembrie 2014, menţinând debitul în sumă de 674.879,38 lei.

Controlul s-a efectuat ca urmare a constatărilor cuprinse în Raportul de audit B., înregistrat la AFIR sub nr. 13608 din 23 aprilie 2014, în sensul că au fost identificate o serie de aspecte care au condus la concluzia că SC A. SRL a creat condiţii artificiale, în vederea obţinerii de ajutor financiar nerambursabil.

Cererea de finanţare a fost depusă de societatea reclamantă la data de 11 decembrie 2009 pentru proiectul "Achiziţionare de utilaje agricole pentru prestări servicii în comuna Giarmata", cu o valoare totală eligibilă de 1.223.765,00 lei.

Până la data efectuării controlului a fost decontată o singură tranşă de plată în valoarea de 674.879,38 lei pentru achiziţionarea următoarelor utilaje: tractor, semănătoare, sistemul de fertilizare 8 rânduri, prăşitoare 8 rânduri.

Prin actul adiţional nr. 4 din 26 mai 2014,durata de implementare a proiectului a fost prelungită până la data de 2 septembrie 2014, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2016, la care se adaugă termenul maxim 90 zile calendaristice pentru efectuarea ultimei plăţi.

Urmare a verificărilor efectuate, echipa de control a concluzionat că neregulile semnalate de B. se confirmă, respectiv că beneficiarul a creat condiţii artificiale în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat, ceea ce impune recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Actele administrative emise au fost menţinute prin hotărârea instanţei de fond, care a reţinut existenţa unor condiţii artificiale la încheierea contractului de finanţare, obiectivul fiind obţinerea finanţării în vederea satisfacerii interesului privat imediat al SC C. SRL, societate deţinută majoritar de tatăl asociatului unic al reclamantei şi controlată de acesta, iar nu satisfacerea interesului populaţiei rurale prin diversificarea serviciilor prestate către aceasta.

Efectuând propria evaluare în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, conţinutul actelor administrative contestate, motivele şi criticile din recurs, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală sub toate aspectele invocate.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 Înalta Curte reţine în acord cu susţinerile intimatei-pârâte că în cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea normei în discuţie fiind atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Potrivit dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege menţionat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar verificarea efectuată finalizată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat în perioada 30 aprilie 2014 - 24 noiembrie 2014 este evident că la momentul intrării în vigoare a actului normativ menţionat nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare.

Rezultă astfel că, în cauză nu se poate aprecia că a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului administrativ, ci, dimpotrivă stabilirea neregulilor s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că din perspectiva calificării faptei ca neregulă, nu există un conflict de legi în timp. Este adevărat că, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanţei, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Considerentele Curţii Constituţionale s-au bazat pe o analiză comparativă a celor două reglementări naţionale succesive, însă dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare, anume Regulamentul nr. 2988/1996 al Consiliului şi Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unor cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii care se raportează şi la prejudiciul potenţial este confirmată şi de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1093/2006. Rezultă din aceste considerente că acţiunea beneficiarei finanţării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă şi sub imperiul reglementării anterioare; interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistenţa unui conflict de legi în timp.

Totodată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în hotărârea din 26 mai 2016 pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, următoarele: "(...) principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitim trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc. o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Luând în considerare că măsura administrativă a restrângerii finanţării afectată de o cheltuială necuvenită nu este nouă, fiind prevăzută şi de vechea reglementare (art. 4 din O.G. nr. 79/2003) şi având în vedere natura juridică a corecţiei, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/1995 şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Înalta Curte reţine că aplicarea acestei corecţii nu constituie o sancţiune şi, cu atât mai puţin o sancţiune care să fie asimilată materiei penale. Corecţia este o măsură administrativă dispusă ca o consecinţă a constatării că nu au fost respectate condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii.

În plus, măsurile administrative de aplicare a corecţiilor şi de restituire a valorii finanţării necuvenite au fost asumate explicit de societatea reclamantă, prin semnarea contractului de finanţare - art. 16 alin. (3) din contract.

Un alt motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă este cel referitor la greşita soluţionare de către instanţa de fond a motivului de nulitate a actelor administrative decurgând din nerespectarea dreptului la apărare a acesteia în cursul procedurii administrative.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 pct. 11 din O.U.G. nr. 66/2011 pe parcursul activităţii de constatare, structura verificată are dreptul că îşi expună punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.

Referindu-se la dreptul de apărare al structurii verificate, actul normativ citat stipulează că proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, căreia i se acordă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la constatări, în scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal.

Aceste dispoziţii legale au fost respectate în procedura administrativă derulată în cauză, reclamantei fiindu-i comunicat proiectul de proces-verbal, iar la redactarea procesului-verbal de constatare nereguli au fost avute în vedere toate observaţiile reclamantei, care au fost analizate şi înlăturate cu o motivare corespunzătoare.

În aceste condiţii reclamanta nu a suferit nicio vătămare din perspectiva neluării în considerare a susţinerilor sale atât împotriva proiectului procesului-verbal, cât şi ulterior împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Cu privire la existenţa condiţiilor artificiale, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, anume cauza C-434/12 Slancheva Sila şi a analizat întrunirea elementului obiectiv şi a celui subiectiv.

În analiza primului element, scopul finanţării, anume prestarea de servicii către populaţia din mediul rural prezintă relevanţă împrejurarea că activitatea recurentei-reclamante, în proporţie de 99,99% a fost desfăşurată exclusiv către SC C. SRL, societate al cărei acţionar majoritar este tatăl acţionarului unic al societăţii reclamante şi are sediul în acelaşi imobil cu aceasta.

Referitor la elementul subiectiv, acesta este conturat de legătura strânsă dintre cele două societăţi, sub aspectul volumului de activitate desfăşurat de reclamantă în interesul SC C. SRL, aşa cum corect a subliniat şi judecătorul fondului.

De asemenea, criticile vizând necesitatea dovedirii prejudiciului de către cel care îl invocă, Înalta Curte va avea în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea acestei noţiuni, potrivit căreia săvârşirea unei abateri în sine are potenţial vătămător la adresa bugetului Uniunii Europene.

În acelaşi sens, clauza contractuală prevăzută de art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, prevede sancţiunea în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, sancţiune constând în încetarea valabilităţii contractului şi restituirea sumelor primite ca finanţare, fără a condiţiona restituirea sumelor de dovedirea unui prejudiciu.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 1874 din 25 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT