Untimely appeal against administrative annulment of agricultural life annuity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată de reclamanta A. şi înregistrată iniţial la data de 10 octombrie 2014 pe rolul la Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Municipiului Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Mureş, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a APIA Bucureşti, anularea adresei APIA Bucureşti din data de 26 mai 2014, răspuns la solicitarea din 13 mai 2014 şi a adresei din data de 22 septembrie 2014 întocmită de APIA Bucureşti, în sensul obligării pârâtelor la acordarea rentei viagere pentru perioada 2011 - 2013 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Anterior primului termen de judecată reclamanta şi-a precizat cererea arătând că pârâta de rândul 1 este APIA Bucureşti - Aparat Central şi nu APIA - Centrul Municipal Bucureşti, cum din eroare s-a menţionat.

Totodată, reclamanta a arătat în temeiul prevederilor art. 5 din Ordinul MADR nr. 1272/2005, structurile judeţene ale APIA au un mandat legal de reprezentare al APIA Bucureşti - Aparat Central.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că este beneficiara unei rente viagere agricole din data de 29 aprilie 2009 iar în luna ianuarie 2014 a depus la A.P.I.A. Mureş un dosar pentru prelungirea contractului rentier. În urma solicitări de informaţii privind renta viageră din 13 mai 2014, în data de 26 mai 2014 a primit un răspuns de la A.P.I.A. Bucureşti, prin care i s-a comunicat că nu mai are dreptul la rentă viageră.

Pârâtele, prin întâmpinare, au invocat fiecare în parte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2015, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş de soluţionare a prezentei cauze iar, prin Sentinţa nr. 573 din 21 aprilie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 94 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea formulată de către reclamanta A. împotriva pârâtei APIA Bucureşti, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea formulată de către reclamanta A. împotriva pârâtei APIA Mureş, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, a promovat recurs reclamanta A. în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ.

Se constată că recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta-reclamantă, prin care a înţeles să invoce excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

La rândul său, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Mureş, prin întâmpinarea formulată, a înţeles să invoce excepţia excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ..

Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluţia de respingere ca tardiv a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ..

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, normă specială, incidentă în cauză, arată că hotărârea "poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Astfel,în raport cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ., se constată că recursul a fost declarat şi motivat fără respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentinţa fiind comunicată reclamantei la data de 20 octombrie 2015, iar recursul a fost promovat în data de 3 decembrie 2015 (dosar recurs), termenul legal fiind împlinit în data de 5 noiembrie 2015.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins, ca tardiv.

Ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia va fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 94 din 6 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL