Late appeal against suspension of tax assessment execution; peremption under five-day limit

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01 iulie 2015, sub nr. x/32/2015, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 26 mai 2015 prin care s-au stabilit obligaţii de plată a accesoriilor în cuantum de 5.709.366 lei.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 115 din 21 iulie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 26 mai 2015, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 115 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bacău, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a formulat recurs, în temeiul art. 483 şi următoarele C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurenta susţine, în esenţă, că printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente. De asemenea, hotărârea s-a dat şi cu aplicarea greşită a următoarelor prevederi legale: art. 43 alin. (2) lit. e) şi f), art. 88, art. 91 alin. (1), art. 119 şi art. 1201 C. proc. fisc. , precum şi art. 36 şi art. 41 alin. (3) din Lege nr. 85/2006 a insolvenţei.

4. Apărările formulate

Intimata A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, (i) anularea recursului, ca tardiv formulat, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; (ii) anularea recursului, întrucât motivele invocate de recurentă nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi cod, în principal, că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta AJFP Neamţ, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, în ipoteza în care se va considera că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea dispoziţiilor legale, recursul este admisibil în principiu.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata A. SA a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care şi-a însuşit concluzia magistratului raportor, în sensul că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., însă în mod eronat s-a propus respingerea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimată prin întâmpinare.

Recurenta nu a depus un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

6.1. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că pârâta a declarat recurs la data de 31 august 2015, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 13 august 2015 şi, faţă de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 19 august 2015.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurenta-pârâtă nu a contestat şi justificat depunerea tardivă, prin răspuns la întâmpinare sau punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii recursului.

În speţă, recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, sub aspectul cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

6.2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Sentinţei civile nr. 115 din 21 iulie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT