Challenge to judicial inspection case-closing resolution: lack of material jurisdiction for direct Supreme Court review

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 octombrie 2017, sub nr. x/1/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare emisă în Dosarul nr. x/IJ/1282/DIP/2017 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători.

2. Apărările intimaţilor

2.1. Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cereri, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 97 pct. 1 coroborate cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ.

2.2. Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cereri, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

3. Soluţia Înaltei Curţi

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte judecarea pe fond a prezentei contestaţii, excepţie invocată de intimaţii Inspecţia Judiciară şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte reţine următoarele:

Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

În cauza de faţă, reclamantul A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ rezoluţia de clasare emisă în Dosarul nr. x/IJ/1282/DIP/2017 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători.

Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, "inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată [...] clasarea sesizării, [...] rezoluţia de clasare este definitivă", iar, potrivit art. 47 alin. (5) din acelaşi act normativ, "rezoluţia de respingere a sesizării [...] poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din acelaşi act normativ, a fost declarată neconstituţională, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014.

Legea nr. 317/2004 nu conţine, însă, dispoziţii exprese referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată în situaţia contestării rezoluţiei de clasare a sesizării adresate Inspecţiei Judiciare.

În lipsa unei reglementări exprese şi având în vedere caracterul de act administrativ al rezoluţiei, act emis de o autoritate publică centrală (Inspecţia Judiciară), Înalta Curte constată că, prin analogie cu dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform principiului ubi eadem ratio, ibi idem jus, indiferent de soluţia dispusă prin rezoluţie (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze contestaţia introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod şi coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârâţii Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT