ASF Contraventional Sanction: Personal Liability for Corporate Reporting Failures and Retroactive Effect of RASDAQ Market Closure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secţia civilă, la data de 30.04.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare, anularea deciziei nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi suspendarea executării deciziei arătate, de sancţionare cu amendă contravenţională, precum şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. A/256 din 1 aprilie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 2766 din 16.10.2014 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 196 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea în anulare formulată de reclamant, ca neîntemeiată, iar cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei şi, în urma rejudecării, admiterea cererii în anulare, respectiv anularea deciziei nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. A/256 din 01 aprilie 2014, ambele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

În expunerea motivelor de recurs, încadrabile în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că decizia de sancţionare cu amendă contravenţională nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 nu a fost comunicată în termenul prevăzut de lege, intervenind astfel prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, în temeiul art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Sancţiunea a fost aplicată la data de 19.11.2013 şi comunicată la 23.01.2014. De asemenea, contestaţia administrativă a fost soluţionată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Un alt motiv de recurs se referă la greşita reţinere în cuprinsul actului administrativ de sancţionare contravenţională, precum şi în sentinţa pronunţată în fond, a neîndeplinirii de către recurentul-reclamant a obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 297/2004 de înregistrare la instituţiile pieţei de capital a caracteristicilor societăţii B. SA Harghita, ca urmare a divizării societăţii aprobată în AGEA din data de 12.12.2002 şi de transmitere la ASF şi la operatorul de piaţă a rapoartelor curente privind majorarea capitalului social aprobată în AGEA din data de 20.04.2011.

Recurentul arată că dovezile că a îndeplinit aceste obligaţii, în calitatea sa de administrator unic al societăţii, sunt reprezentate de existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care societatea B. SA Harghita a fost obligată să achite C.N.V.M. tariful de menţinere a valorilor mobiliare, precum şi de eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare nr. 2738 din 25 iunie 2003 de către A.S.F.

Din 2003 şi până în 2011 a transmis datele solicitate de către C.N.V.M. sau de către A.S.F.

Recurentul nu a folosit abuziv funcţia şi nu a lezat drepturile deţinătorilor de valori mobiliare. Începând cu anul 2007 societatea a înregistrat pierderi şi a evitat falimentul vânzând 70% din patrimoniul său. Acesta a fost motivul pentru care societatea nu a putut onora obligaţiile contractuale băneşti faţă de Depozitarul Central SA.

Aceste aspecte au fost comunicate A.S.F., împrejurare care rezultă din şi din adresa A.S.F. nr. DST 18849 din 24 septembrie 2014. Urmare a adresei A.S.F. nr. DST 20685 din 28 octombrie 2014, prin care societăţii i s-a admis la cunoştinţă (în calitatea sa de societate tranzacţionată pe piaţa RASDAQ) că, prin consiliul de administraţie, are obligaţia de a lua o decizie privitoare la întreprinderea măsurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, societatea a adoptat hotărârea AGA din 10.04.2015, prin care a decis să nu facă demersurile legale în vederea admiterii la tranzacţionare, dat fiind că este falimentară.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă A.S.F. solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Valorile mobiliare emise de B. SA Harghita au fost suspendate de la tranzacţionare din 2003, ca urmare a neînregistrării divizării din 12.12.2002, în vederea înscrierii la Depozitarul Central a caracteristicilor societăţii.

Depozitarul Central a comunicat A.S.F. în anul 2013 că în arhiva sa se regăsesc documentele aferente divizării societăţii, aprobată în AGEA din 12.12.2002, însă operaţiunea menţionată nu a fost înregistrată întrucât emitentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale cu privire la achitarea sumelor restante.

Recurentul-reclamant a fost atenţionat asupra obligaţiei de actualizare a capitalului social ca urmare a divizării societăţii, însă a comunicat că societatea pe care o administrează nu are resursele financiare pentru îndeplinirea obligaţiilor. Astfel, societatea nu a transmis la A.S.F. şi B.V.B. raportul curent aferent AGEA din 12.12.2002 şi nu a efectuat înregistrarea corespunzătoare a caracteristicilor societăţii la Depozitarul Central.

În cadrul AGEA din 20.04.2011 s-a hotărât majorarea capitalului social şi consolidarea valorii nominale a unei acţiuni de la 0,1880 lei/acţiune la 2 lei/acţiune. De asemenea, societatea nu a transmis, până la data sancţionării recurentului, raportul curent aferent majorării de capital şi nu a efectuat înregistrarea caracteristicilor societăţii la Depozitarul Central.

Referitor la motivele de recurs arată că decizia de sancţionare nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 a fost transmisă recurentului la data de 20.11.2013 şi returnată cu menţiunea expirării termenului de păstrare în data de 9.12.2013. O a doua comunicare, din 20.12.2013, a fost returnată la A.S.F. cu aceeaşi menţiune.

De altfel, în ceea ce priveşte termenele de prescripţie ale aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale, Legea pieţei de capital derogă de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

În conformitate cu dispoziţiile art. 105 din O.U.G. nr. 28/2008, societatea emitentă de valori mobiliare avea obligaţia să se înregistreze la OEVM şi să respecte cerinţele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. şi ale pieţelor reglementate pe care se tranzacţionează respectivele valori mobiliare. Obligaţia legală de înscriere a divizării la C. SA a devenit scadentă la data de 2.07.2003, odată cu ridicarea de la C.N.V.M. a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare.

Ulterior, prevederile legale privind obligaţia de înregistrare a modificărilor intervenite în structura societăţilor emitente în evidenţele societăţilor de registru au fost preluate de Legea nr. 297/2004. Conform art. 146 alin. (4) din lege, emitenţii pentru care se efectuează operaţiuni de depozitare au obligaţia să încheie contracte cu Depozitarul Central, care efectuează şi operaţiuni de registru pentru aceştia, furnizând informaţii în conformitate cu prevederile legii sau la solicitarea acestuia.

Răspunderea contravenţională pentru neefectuarea demersurilor pentru înregistrarea caracteristicilor societăţii ulterior AGEA din 12.12.2002 nu este prescrisă, fapta reţinută având caracter de contravenţie continuă, săvârşită în intervalul 2002-2013.

Cât priveşte netransmiterea raportărilor aferente AGEA din 20.04.2011, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 297/2004, societăţile ale căror acţiuni sunt admis la tranzacţionare au obligaţia de transparenţă impusă de tranzacţionarea pe BVB sau RASDAQ, respectiv de transmitere la A.S.F. a raportului curent aferent AGEA în care se hotărăşte modificarea actelor constitutive. Obligaţia rezultă din dispoziţiile art. 276 alin. (1) din lege, precum şi din art. 113 lit. A) alin. (1) din Regulamentul nr. 18/2006. Reglementarea obligaţiei de raportare a informaţiilor care, făcute publice, pot afecta politica investiţională a persoanelor interesate în achiziţionarea valorilor mobiliare emise de o societate este una imperativă, iar încălcarea obligaţiei de raportare reprezintă contravenţie şi se sancţionează potrivit art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamantul A. admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte îl constată fondat pentru următoarele motive:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte va analiza, mai întâi, motivele de recurs referitoare la săvârşirea faptelor contravenţionale reţinute în sarcina recurentului-reclamant prin decizia A.S.F. nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 şi a vinovăţiei acestuia, ca element constitutiv al contravenţiei.

Societatea B. SA Harghita a avut statutul de emitentă de valori mobiliare tranzacţionabile pe piaţa RASDAQ.

Prima faptă contravenţională imputată recurentului-reclamant este aceea de neînregistrare la instituţiile pieţei de capital a caracteristicilor societăţii ca urmare a divizării aprobate prin AGEA din data de 12.12.2002. S-a reţinut încălcarea prevederilor art. 210 alin. (1) şi art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 113 A alin. (1) lit. a), b), c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi art. 2 pct. III din Dispunerea de măsuri nr. 11/2010. Textele normative invocate se referă la obligaţia societăţilor emitente de valori mobiliare de a informa publicul şi C.N.V.M. în legătură cu informaţiile privilegiate care le privesc în mod direct şi la obligaţia administratorilor de a se abţine de la fapte neloiale care ar avea ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi, respectiv, prejudicierea deţinătorilor acestora.

În concret, societăţile ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată trebuie să transmită şi să aducă la cunoştinţa publicului rapoarte privind informaţiile privilegiate, prevăzute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Aceste rapoarte se transmit C.N.V.M. şi operatorului pieţei reglementate pe care se tranzacţionează acţiunile emise de respectiva societate comercială. Din categoria acestor informaţii fac parte cele referitoare la divizarea societăţii.

Instanţa de fond a reţinut că aparţine societăţii B. SA Harghita, al cărei administrator este recurentul-reclamant, culpa pentru neînregistrarea informaţiilor privitoare la divizare şi că nu are relevanţă împrejurarea că societatea nu a avut resursele financiare pentru achitarea serviciilor către Depozitarul Central, care asigură prestarea serviciilor de depozitare şi registru cu valori mobiliare, tranzacţionate pe pieţele reglementate.

Or, răspunderea contravenţională este o răspundere personală. Menţionatele informaţii nu au fost înregistrate nu pentru că recurentul-reclamant, în calitatea sa de administrator al societăţii, nu ar fi transmis informaţiile către A.S.F. şi respectiv către operatorul care ţine registrele, ci pentru că societatea emitentă a valorilor mobiliare (datorită dificultăţilor financiare) nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de achitare a sumelor restante datorate operatorului de registru. Aceste împrejurări rezultă chiar din apărările formulate de intimata A.S.F.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, fără temei, s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant săvârşirea faptei contravenţionale menţionate.

În privinţa celei de-a doua fapte - omisiunea de transmitere a rapoartelor curente privind majorarea capitalului social aprobată în AGEA din data de 20.04.2011, intimata arată că a fost de natură să încalce obligaţia de transparenţă a societăţii administrate de recurent, impusă de tranzacţionarea pe piaţa RASDAQ.

Însă, aşa cum arată intimata, valorile mobiliare emise de societatea B. SA Harghita au fost suspendate de la tranzacţionare din 2003, ca urmare a neînregistrării operaţiunii de divizare anterior amintite şi au rămas suspendate.

În aceste condiţii, nu se poate reţine în sarcina recurentului săvârşirea unei fapte contravenţionale în legătură cu asigurarea protecţiei investitorilor ori cu funcţionarea ordonată a pieţei de capital.

În subsidiar, este de menţionat că Legea nr. 151/2014 a prevăzut încetarea activităţii pieţei RASDAQ, în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare.

Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, care se referă la cadrul legal tranzitoriu aplicabil societăţilor vizate de Legea nr. 151/2014, stipulează asupra menţinerii obligaţiilor de raportare în sarcina societăţilor tranzacţionate pe această piaţă (obligaţii a căror încălcare este calificată drept contravenţie prin art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004) cel mai târziu până la expirarea celor 12 luni prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, în care s-a menţinut regimul de tranzacţionare în cadrul pieţei RASDAQ.

Legea nouă, conform căreia încetează piaţa RASDAQ şi odată cu ea şi obligaţiile de raportare ale emitenţilor de valori mobiliare tranzacţionate pe această piaţă, îmbracă forma legii contravenţionale mai favorabile, care înlătură caracterul contravenţional al faptei.

Legea contravenţională mai favorabilă este aplicabilă în cadrul litigiului de faţă, care are ca obiect anularea actului administrativ de sancţionare.

Analizarea celuilalt motiv de recurs, referitor la prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, nu se mai impune raportat la argumentele reţinute anterior.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 196 din 28 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite cererea în anulare, va anula Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. A/256 din 1 aprilie 2014 şi Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Va menţine soluţia asupra capătului de cerere referitor la suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care nu a făcut obiectul recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. - administrator al societăţii B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 196 din 28 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea în anulare formulată de reclamantul A.

Anulează Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. A/256 din 1 aprilie 2014 şi Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Menţine soluţia asupra capătului de cerere referitor la suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2017.