Revision jurisdiction over mixed grounds and the absolute deadline for challenging conflicting judgments

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 302 din 30 martie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/99/2016 s-a admis recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinţei nr. 945/2016 a Tribunalului Iaşi; s-a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, s-a admis în parte acţiunea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în sensul că a fost obligată pârâta să soluţioneze reclamantei contestaţia împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 20208 din 14 martie 2016, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 20 septembrie 2017, cerere de revizuire recurenta A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/1/2017, solicitând desfiinţarea acesteia şi rejudecarea cauzei, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 509 pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere privind eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap - grad accentuat, motiv de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., revizuenta a invocat existenţa unor înscrisuri doveditoare, descoperite după pronunţarea hotărârii, şi anume adeverinţa nr. 87 din 25 ianuarie 2017 emisă de Spitalul Clinic Dr. C.I. Parhon.

De asemenea, revizuenta a invocat existenţa unor hotărâri definitive care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri - decizia nr. 1010 din 29 septembrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/99/2014, motiv de revizuire prevăzut la pct. 8 din art. 509 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Revizuenta a învestit instanţa supremă cu o cerere de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 302 din 30 martie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/99/2016, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 510 C. proc. civ.

"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Daca una dintre instanţele de recurs la care se refera aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.

(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei."

Alin. (1) al art. 510 instituie regula aplicabilă tuturor cererilor de revizuire, cu excepţia celor întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, regulă conform căreia instanţa competentă să judece cererea de revizuire este instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Alin. (2) al art. 510 prevede competenţa de soluţionare a cererii de revizuire motivate pe existenţa contrarietăţii de hotărâri.

Prin alin. (3) s-a formalizat regula conform căreia în cazul în care se introduce revizuire pentru mai multe motive dintre cele reglementate de art. 509, care ar atrage competenţa unor instanţe diferite, nu operează prorogarea de competenţă, fiind vorba despre o normă de competenţă materială imperativă, de la care nu se poate deroga.

Textul are în vedere ipoteza în care revizuirea priveşte una şi aceeaşi hotărâre, dar alături de motive care ar atrage competenţa instanţei care a pronunţat-o, se invocă şi contrarietatea cu o altă hotărâre, ceea ce atrage competenţa instanţei ierarhic superioare. În atare situaţie, instanţa greşit sesizată pentru unul sau o parte din motive îşi va declina parţial competenţa judecării cererii de revizuire, pentru acel sau acele motive, în favoarea instanţei competente.

Prin urmare, cum în cauză revizuenta a invocat, alături de existenţa contrarietăţii de hotărâri, şi motive de revizuire prevăzute de art. 508 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., în aceste ipoteze, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine instanţei care a pronunţat decizia nr. 302 din 30 martie 2017, în speţă Curtea de Apel Iaşi, motiv pentru care Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi o va trimite spre competentă soluţionare acestei instanţe.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă şi respinsă cererea de revizuire ca tardiv formulată.

În conformitate cu prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd că "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că în situaţia hotărârii a cărei revizuire se solicită, şi anume decizia nr. 302/2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, definitivă, termenul de o lună în interiorul căruia putea fi cerută revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., începea să curgă de la data pronunţării hotărârii, respectiv de la data de 30 martie 2017.

Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuentă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost introdusă la data de 20 septembrie 2017 (data expedierii prin poştă), cu depăşirea termenului de o lună, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cum, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii cererii de revizuire, ca tardiv formulată.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 302 din 30.03.2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/99/2016 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi o trimite spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 302 din 30.03.2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/99/2016 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv introdusă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2017.