Annulment action for public-domain inclusion inapplicable to legal-certainty defense under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.04.2015 sub nr. x/2/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Comuna Mireşu Mare, anularea parţială a Hotărârii nr. 12 emisă de Consiliul Local al Comunei Mireşu Mare la data de 26 august 1999, prin care a fost inclus în mod nelegal în inventarul bunurilor din domeniul public, terenul în suprafaţă de 13.800 mp pe care se află terenul de sport; anularea parţială a H.G. nr. 934/2002, şi anume poziţia nr. 4 din anexa nr. 40, privind inventarul domeniului public al comunei Mireşu Mare, publicată în M. Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002, prin care s-a atestat faptul că mai multe imobile aparţin domeniului public al judeţului Maramureş, printre care şi terenul în suprafaţă de 13.800 mp pe care se află terenul de sport al comunei Mireşu Mare, inclus abuziv în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Mireşu Mare prin Hotărârea nr. 12 din 26 august 1999; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1981 din 02 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile invocate de pârâţi ca neîntemeiate; s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi s-a respins cererea promovată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Mireşu Mare, prin Primar, şi Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arătându-se că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii.

În motivarea recursului, recurenţii au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea fără a cerceta fondul cauzei, admiţând un raţionament greşit şi contradictoriu.

Prin hotărârea recurată, recurenţilor le-a fost încălcat dreptul de proprietate, fiind încălcate dispoziţiile art. 555 şi urm. C. civ., dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.

De asemenea, recurenţii au arătat că, atâta timp cât actele administrative atacate nu le-au fost comunicate la data emiterii, din culpa exclusivă a pârâţilor, nu se poate invoca propria turpitudine pentru a justifica respingerea acţiunii motivat de o presupusă pasivitate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08.12.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte le constată fondate.

Potrivit dispoziţiilor procedurale menţionate, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin cererea introductivă, reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea parţială a H.C.L. al Comunei Mireşu Mare nr. 12 din 26 august 1999 şi a H.G. nr. 934/2002, şi anume poziţia nr. 4 din anexa nr. 40, privind inventarul domeniului public al Comunei Mireşu Mare, în temeiul Legii nr. 554/2004, acţiunea fiind întemeiată pe vătămarea adusă dreptului de proprietate al reclamanţilor în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 23 din Legea nr. 213/1998.

Instanţa de fond, reţinând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezultă că admisibilitatea acţiunii în anularea actului administrativ este condiţionată de dovada vătămării unui drept sau a unui interes legitim, a cercetat cauza din perspectiva necesităţii respectării principiului securităţii raporturilor juridice, în raport de care a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie pe care a admis-o, respingând acţiunea ca atare.

Instanţa de control judiciar constată, însă, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, deoarece se întemeiază pe o înţelegere eronată a obiectului judecăţii.

Astfel, aprecierile instanţei de fond în sensul că dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie în mod repetat şi fără limită de timp a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile fundamentale ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la principiul securităţii raporturilor juridice şi contravin jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg exprimată în situaţii juridice similare, prezintă relevanţă în ipoteza efectuării controlului de legalitate pe calea excepţiei de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, nefiind însă incidente în cauza dedusă judecăţii, întrucât aceasta are ca obiect anularea parţială a actelor administrative mai sus menţionate.

Prin urmare, se constată că instanţa de fond în mod eronat nu a analizat şi nu a motivat prin prisma unor argumente care să vizeze elementele de fond ale acţiunii în anulare, iar părţile au fost lipsite de o analiză efectivă a cauzei deduse judecăţii.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1981 din 02 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2017.