Hospital department's revision rejected; litigation capacity lacking for clinic subdivision.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 4023 din 5 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/63/2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Secţia Clinică de Endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei civile nr. 143 din 16 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/63/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Dolj şi intimata-reclamantă A.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.10.2017, sub nr. x/59/2017, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin decizia civilă nr. 6093 din 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Secţia Clinică de Endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în contradictoriu cu intimatele Direcţia de Sănătate Publică Dolj şi A., raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) şi art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei atacate şi admiterea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 143 din 16 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2016.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că şi concluzia instanţei de recurs, precum şi a instanţei de fond a fost aceea că, funcţionând în cadrul unui spital public, aceasta, ca secţie a acestuia, nu este o persoană juridică în sensul legii, ci doar un element al structurii organizatorice a spitalului, singura entitate înzestrată cu capacitate de folosinţă prin dobândirea personalităţii juridice în condiţiile legii.

Aceeaşi excepţie procesuală a fost însă soluţionată anterior prin decizia nr. 3995 din 28 iunie 2017 de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/63/2016. Soluţia cuprinsă în sentinţa nr. 143/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 4023 din 05 iulie 2017, încalcă în mod evident autoritatea de lucru judecat asupra excepţiei procesuale privind capacitatea şi calitatea procesuală a secţiei, aşa cum aceasta este statuată prin decizia civilă nr. 3995 din 28 iunie 2017.

Din punct de vedere procesual, sus-menţionata decizie se bucură de autoritate de lucru judecat atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi considerentele ei, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, este de observat că în considerentele deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017 se arată că acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi şi interese legitime au fost încălcate printr-un act administrativ nelegal, în speţă actul administrativ fiind adresat în mod direct acesteia, respectiv Secţiei de Endocrinologie a S.C.J.U. Craiova, caz în care aceasta este îndreptăţită să formuleze acţiunea. În acelaşi context, s-a mai arătat că aceasta poate formula acţiunea atât din perspectiva art. 36 C. proc. civ., cât şi din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, fiind greşit a asimila modul de organizare şi condiţiile răspunderii prevăzute de Legea sănătăţii cu condiţiile necesare pentru a putea fi subiect de sesizare a instanţei de contencios administrativ.

Sintetizând considerentele deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, revizuenta susţine că se poate concluziona că instanţa a tranşat cu autoritate de lucru judecat faptul că aceasta are calitatea de entitate ce se poate adresa instanţei de contencios administrativ, având astfel capacitate şi calitate procesuală.

În aceste condiţii, este evident că, prin sentinţa nr. 143/2016 rămasă definitivă prin decizia nr. 4023 din 5 iulie 2017, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 3995 din 28 iunie 2017, ceea ce impune anularea deciziei pronunţate prin încălcarea excepţiei absolute care este autoritatea de lucru judecat.

În raport de dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea este admisibilă dacă ambele hotărâri au fost pronunţate în temeiul unor considerente de ordin procedural, întrucât există autoritate de lucru judecat atunci când ambele litigii au fost soluţionate în baza aceleiaşi excepţii procesuale. Problema de drept dezlegată diferit în cele două litigii priveşte posibilitatea acesteia de a sesiza instanţa de judecată, respectiv existenţa capacităţii şi a calităţii procesuale active, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 36, art. 56 C. proc. civ. şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În Dosarul nr. x/63/2016, soluţionat definitiv la data de 05.07.2017, s-a reţinut că aceasta nu are capacitate procesuală şi nu poate sesiza instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004. În Dosarul nr. x/63/2016, soluţionat definitiv la data de 27.06.2017, s-a reţinut, dimpotrivă, că secţia are calitate şi capacitate procesuală, dispunându-se soluţionarea cauzei pe fond.

Având în vedere parcursul separat al celor două dosare, revizuenta precizează că a invocat în faţa instanţei de recurs autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, însă instanţa nu a ţinut cont de aceasta, nepronunţându-se asupra excepţiei, soluţionând recursul în sensul respingerii acestuia şi menţinerii soluţiei pronunţată de instanţa de fond.

Faţă de aceste considerente, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată.

Mai mult, revizuenta precizează că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că în cauză este vorba de hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei pronunţate în aceeaşi pricină ce face obiectul unor dosare diferite, în al doilea proces nu s-a discutat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar prin revizuire se solicită anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În drept, invocă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) C. proc. civ., art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

3. Apărările intimatelor

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Direcţia de Sănătate Publică Dolj a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere că că nu sunt îndeplinite cerinţele motivului de revizuire invocat în cauză.

3.2. Intimata A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

1.Argumente de fapt şi de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- să fie vorba de hotărâri potrivnice;

- hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de lemenete: aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză;

- hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite.

În ceea ce priveşte admisiblitatea cerererii de revizuire, Înalta Curte observă că, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de alin. (1) pct. 3, în privinţa judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, la care se adaugă şi pct. 11, în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866/2015, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Aşa fiind, în principiu, motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibil şi dacă hotărârile nu evocă fondul, ci vizează modul de soluţionare a unei excepţii procesuale, a oricărui alt incident sau intervine prin prisma considerentelor decisive pe care se sprijină dispozitivul, respectiv a celor care rezolvă o problemă litigioasă, şi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat.

În prealabil, trebuie precizat că revizuenta a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, întrucât prin intermediul considerentelor celei de-a doua hotărâri s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în ceea ce priveşte stabilirea capacităţii şi calităţii procesuale active a Secţiei de Endocrinologie a S.C.J.U. Craiova, în aplicarea dispoziţiilor art. 36, 56 C. proc. civ. şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În acest context trebuie reamintit că, în temeiul dispoziţiilor alin. (1) al art. 430 C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale, ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a soluţionat o chestiune litigioasă".

În cauză, prin considerentele deciziei nr. 4023 din 05 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 143 din 16 ianuarie 2017 pronunţată în cauză de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2016 (deciziei a cărei revizuire se solicită) instanţa de recurs şi-a însuţit raţionamentul primei instanţe, complinindu-l, în sensul că reclamanta, secţia clinică din cadrul unui spital public de urgenţă, nu are capacitate procesuală de folosinţă pentru a sta ca parte în proces. Acţiunea dedusă judecăţi în cauză avea ca obiect anularea deciziei nr. 14/2016, privind suspendarea temporară a activităţii Secţiei clinice endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, emisă de Direcţia de Sănătate Publică Dolj. În acest sens, au fost reţinute următoarele considerente:

"

Or, aşa cum supra s-a demonstrat, reclamanta-secţie funcţională în cadrul unui spital public- nu este o persoană juridică în sensul legii, fiind numai un element în structura organizatorică a spitalului ca instituţie publică înzestrată cu capacitate de folosinţă, prin dobândirea personalităţii juridice în condiţiile legii, dar nici nu se asimilează persoanei vătămate ca un grup de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi sau interese private, de vreme ce prevalează interesele unor terţe persoane şi nici unui organism social în accepţiunea legii care la art. 2 alin. (1) lit. s) defineşte organismele sociale interesate ca fiind "structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative".

Susţinerea revizuentei, în sensul că există contrarietate de hotărâri prin prisma considerentelor deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/63/2016, prin care s-a rezolvat excepţia lipsei capacităţii şi calităţii procesuale active a reclamantei Secţia Clinică de Endocrinologie din cadrul S.C.J.U. Craiova, este neîntemeiată.

În acest context, trebuie menţionat că hotărârea pronunţată în cauză are autoritate de lucru judecat provizorie, întrucât obiectul acţiunii în contencios administrativ în Dosarul nr. x/63/2016 îl constituie suspendarea provizorie a notificării nr. 764 din 28 octombrie 2016, emisă de direcţia de Sănătate Publică Dolj şi a Deciziei nr. 183 din 3 noiembrie 2016, emisă de S.C.J.U. Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, iar suspendarea unui act administrativ este o măsură vremelnică în care nu se prejudecă fondul cauzei.

Înalta Curte mai observă că, prin considerentele deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/63/2016 (faţă de care revizuenta invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat), prin care s-a admis reecursul formulat de Secţia Clinică de Endocrinologie din cadrul S.C.J.U. Craiova, s-a casat sentinţa nr. 221 din 19 ianuarie 2017 a Tribunalului Dolj şi s-a trimis cauza în rejudecare) instanţa de recurs reţine că acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoana interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorităţi administrative de a-i soluţiona o cerere legitimă.

Prin urmare, reclamant poate fi, în regulă generală, în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept ori intr-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei înseşi sau altui subiect de drept.

Or, actele administrative vizate prin acţiunea de faţă se adresează în mod direct părţii reclamante, respectiv Secţiei de Endocrinologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, astfel că, în calitate de parte a raportului juridic, aceasta este îndreptăţită să formuleze acţiunea de faţă, atât din perspectiva art. 36 noul C. proc. civ., cât şi din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. a) a Legii nr. 554/2004. Este greşit a asimila modul de organizare şi condiţiile răspunderii, prevăzute de Legea sănătăţii cu condiţiile necesare pentru a putea fi subiect de sesizare a instanţei de contencios administrativ.

Examinând considerentele reţinute prin decizia nr. 3995 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că acestea nu stabilesc faptul că reclamanta are capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu a drepturilor procesuale în înţelesul dispoziţiilor art. 56 şi 57 C. proc. civ., ci rezolvă problema litigioasă prin prisma dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ. respectiv a art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (1) lit. a) Legii nr. 554/2004, care reglementează calitatea procesuală, cu aplicaţii speciale în privinţa subiecţilor de sesizare a instanţei de contencios administrativ şi calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ.

În final, faţă cele reţinute, costatând că în cele două pricini nu se poate reţine identitate de obiect şi cauză, Înalta Curte apreciază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Secţia Clinică de Endocrinologie din Cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva deciziei civile nr. 4023 din 5 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/63/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2017.