Territorial jurisdiction for trade union wage claims in public service: exclusive competence of court at union's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice A. pentru B., C., D., E., F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vaideeni, prin Primar, Primarul Comunei Vaideeni, obligarea acestora să le acorde o despăgubire egală cu diferenţele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 şi cele de care aceştia au beneficiat efectiv în perioada aprilie 2015 - iulie 2016, sume actualizate cu inflaţia la data plăţii efective, plus dobânda legală.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3756 din 6 iulie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în cazul litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public dispoziţiile Legii nr. 188/1999 urmează a fi completate cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

Prin art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 legiuitorul naţional a instituit un caracter exclusiv al competenţei teritoriale, exclusivitate care, ulterior, în scopul asigurării unei protecţii mai eficiente a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, a fost estompată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, printr-un caz de prorogare legală de competenţă, şi anume aceea a instanţei de la sediul sindicatului reclamant.

Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dezlegat problema de drept ce priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii nu este incidentă în cauză, întrucât Sindicatul Administraţiei Publice A. nu a acţionat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al reclamanţilor, aşa încât calitatea de reclamanţi o au funcţionarii publici menţionaţi, care au domiciliul pe raza jud. Vâlcea, aflat în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.

2.2. Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 3160 din 2 noiembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Vâlcea a reţinut că, în cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă, în care sunt implicaţi membrii de sindicat, indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este exclusivă şi ea aparţine instanţei competente în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului care reclamă drepturi salariale, în numele membrului de sindicat pe care îl reprezintă.

În consecinţă, a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalului Dolj ca efect al alegerii de competenţă efectuate de către reclamant, aceasta nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 1, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea pârâţilor să le acorde reclamanţilor o despăgubire egală cu diferenţele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 şi cele de care aceştia au beneficiat efectiv în perioada aprilie 2015 - iulie 2016, sume actualizate cu inflaţia la data plăţii efective, plus dobânda legală.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"

Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice A., în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice A. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, din municipiul Craiova, jud. Dolj, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice A. pentru B., C., D., E., F. şi pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vaideeni, prin Primar, Primarul Comunei Vaideeni, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2017.