Negative competence conflict regarding obligation to permit university degree exam: absence of reciprocal jurisdictional declines

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ, adică aprobare pentru susţinere Licenţă 2017 la F.P.S.E. - Universitatea Bucureşti, respectiv finalizarea studiilor reclamantei cu examen de licenţă 2017, conform metodologiei, şi aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397 din 01 octombrie 2013.

2. Hotărârea Tribunalul Bucureşti

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5298 din 12 iulie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând incicenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în considerarea calităţii pârâtului Guvernul României de autoritatea publică centrală.

2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3825 din 20 octombrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că Universitatea din Bucureşti (autoritate publică locală, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004) are competenţa emiterii unui act administrativ, prin care reclamanta să poată susţine examenul de licenţă la Universitatea din Bucureşti, ca urmare a refuzului acesteia din urmă de a permite reclamantei să susţină examenul de licenţă la respectiva universitate.

Prin urmare, curtea de apel a apreciat că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti, în raport cu calitatea Universităţii din Bucureşti de autoritate publică locală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unui act administrativ, prin care să aprobe susţinerea examenului de Licenţă 2017 la F.P.S.E. - Universitatea Bucureşti, respectiv finalizarea studiilor reclamantei, obiect în raport cu care sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, (a doua instanţă sesizată) care, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

Prin urmare, pentru a exista conflict negativ de competenţă este necesar să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină, instanţele să se fi declarat necompetente prin declinări de competenţă reciproce, sau dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu există conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., care să fie soluţionat prin regulator de competenţă, având în vedere că nu au existat declinări de competenţă reciproce între instanţe, ci declinări succesive, în favoarea unei instanţe diferite decât cea sesizată.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului de competenţă şi va înainta cauza Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrariv şi fiscal, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului de competenţă.

Înaintează cauza privind pe reclamanţii B. şi A. şi pârâtul Guvernul României în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2017.