Recourse against tax review decision declared inadmissible due to finality of prior appellate ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the taxpayer against the Court of Appeal's decision to reject a petition for review, thereby upholding the finality of the lower court's dismissal of the extraordinary appeal. The dispute arose from a tax audit where the taxpayer sought to annul fiscal inspection reports and imposition decisions regarding deductible expenses and profit tax for 2007–2012, alleging a delay in administrative resolution; after initial procedural nullities and partial annulments at the tribunal level, the Court of Appeal had already adjudicated on the merits via a retrial after cassation, and the taxpayer subsequently filed for review (art. 509(1)(11) CPC), arguing that a Constitutional Court decision had struck down the procedural norm that originally invalidated their interlocutory appeal for lack of legal representation. The decisive legal basis for the final dismissal is the principle that a judgment rendered on a petition for review of a final, non-appealable decision (art. 513(5) CPC) is itself not subject to ordinary appeal under art. 483 CPC, as the underlying decision was already res judicata at the time of the review petition, rendering the subsequent ordinary appeal a demarche beyond the legally permitted avenues of recourse (art. 457(1) CPC).
Legislator headnote
AI generatedart. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ; Recourse against tax review decision declared inadmissible due to finality of prior appellate ruling: Împotriva deciziei civile nr. 770 din 14 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs revizuenta A. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului şi casarea în întregime a hotărârii atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de revizuire
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/62/2013, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a solicitat:
- anularea în tot a Deciziei nr. 555 din 31 ianuarie 2013 privind soluţionarea contestaţiei administrative;
- repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin întârzierea cu 97 de zile a soluţionării contestaţiei administrative formulate la data de 19.09.2012, împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-BV 601 din 30 august 2012 şi a Deciziei de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012, acte întocmite de aceeaşi pârâtă - în valoare de 4.252,86 lei;
- anularea, în tot, a actelor administrative constând în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. F-BV 601 din 30 august 2012 şi Decizia de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012, în sensul recunoaşterii dreptului la deductibilitate a cheltuielilor efectuate de reclamantă în sumă de 234.438 lei pentru perioada verificată, cuprinsă între anii 2007-2012, cu modificarea corespunzătoare a obligaţiilor fiscale rezultate din profit pentru aceeaşi perioadă;
- repararea pagubei create prin punerea în executare a Deciziei de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 1589/CA din 29.05.2014, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi, în consecinţă, au fost anulate, în parte, Raportul de inspecţie fiscală nr. F-BV 601 din 30 august 2012 şi Decizia de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012, precum şi Decizia nr. 555 din 31 ianuarie 2013 de soluţionare a contestaţiei administrative în sensul că: (i) i s-a recunoscut reclamantei dreptul de deducere a cheltuielilor în cuantum de 146.620 lei pentru perioada 2007-2012 şi s-a stabilit că impozitul pe profit datorat de reclamantă pentru această perioadă este în cuantum de 10.839 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 4.083 lei şi penalităţi de 1.625 lei; (ii) a fost respins restul pretenţiilor reclamantei; (iii) a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; (iv) a fost obligată reclamanta să plătească în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Braşov suma de 2.034 lei, cu titlu de onorariu, în favoarea d-nei expert B.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A. SRL şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.
Prin decizia civilă nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2013, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă şi, în consecinţă, a constatat nul recursul formulat de recurenta-reclamantă A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că recurenta nu a fost asistată sau reprezentată la redactarea cererii de recurs de un consilier juridic sau un avocat, condiţie a cărei neîndeplinire atrage nulitatea recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a fost casată, reţinându-se cauza spre rejudecare.
Soluţionând cauza pe fond ca urmare a casării cu reţinere a sentinţei civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, prin decizia civilă nr. 144/R din 23 februarie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi, în consecinţă:
- a anulat, în parte, Raportul de Inspecţie Fiscală nr. F-BV nr. 601 din 30 august 2012, Decizia de impunere nr. F-BV nr. 794 din 30 august 2012, Decizia nr. 555 din 31 ianuarie 2013 de soluţionare a contestaţiei administrative, în sensul că a recunoscut reclamantei caracterul deductibil al cheltuielilor în sumă de 60.657 lei din totalul de 84.885 lei efectuate în anul 2007;
- a respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă;
- a obligat reclamanta să achite suma de 1.500,50 lei reprezentând diferenţă de onorariu expert judiciar B. în contul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalul Braşov;
- a obligat pârâta să achite suma de 833,50 lei, reprezentând diferenţă de onorariu expert judiciar B. în contul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalul Braşov, precum şi suma de 2.256 lei reprezentând diferenţă de onorariu expert judiciar C. în contul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalul Braşov.
Împotriva deciziei civile nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013, reclamanta A. SRL a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/64/2015, prin care a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., republicat, anularea deciziei atacate, întrucât motivele de drept care au fost avute în vedere de instanţa de recurs pentru admiterea excepţiei nulităţii recursului au fost desfiinţate prin decizia Curţii Constituţionale a României din data de 23.06.2015, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 13 alin. (2) teza a II-a şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
2. Soluţia pronunţată cu privire la cererea de revizuire
Prin decizia civilă nr. 770 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SRL împotriva deciziei nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 770 din 14 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs revizuenta A. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului şi casarea în întregime a hotărârii atacate.
În motivarea recursului se arată că, la data de 15.12.2014, când a fost pronunţată decizia Curţii de Apel Braşov nr. 2785/2014, îşi producea pe deplin efectele Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2014, general obligatorie conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării și susţinerii cererii de recurs prin avocat.
Mai arată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., republicat, având în vedere că, o dată cu declararea neconstituţionalităţii art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, şi implicit şi a alin. (2), temeiurile de drept care au stat la baza deciziei nr. 2785 din 15 decembrie 2014 au fost desfiinţate şi nu mai fac parte din corpul normelor de drept material aplicabil în cursul judecăţii.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26.10.2015, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Brașov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"
Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"
Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013, se reţine și incidenţa dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:
"
Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii, respectiv decizia nr. 2785/R din 15.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013, are caracter definitiv, fiind pronunţată în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, cererea de revizuire privește o hotărâre cu caracter definitiv, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care nici hotărârea pronunţată în calea de atac extraordinară a revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ., nefiind supusă acestei căi de atac în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuenta societatea A. SRL, împotriva deciziei nr. 770/R din data de 14 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2017.