Competence for challenging recruitment order for civil service post: service relations under Law 188/1999 vs. administrative acts under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a solicitat instanţei de judecată să dispună suspendarea executării Ordinului Preşedintelui A.N.F.P. din data de 12 iulie 2017, privind organizarea concursului din data de 21.08.2017, pentru ocuparea funcţiei publice de conducere vacante de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1331 din data de 07 septembrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel pronunţată, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât litigiul nu priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarului public, ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, fiind contestat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Prin sentinţa civilă nr. 147 din data de 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii, curtea de apel a reţinut că, în raport de obiectul acţiunii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, raportul dedus judecăţii fiind unul care vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând tribunalului, iar nu curţii de apel.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat suspendarea executării Ordinului Preşedintelui A.N.F.P. din data de 21.08.2017, pentru aprobarea condiţiilor de desfăşurare şi participare la concursul de recrutare pentru ocuparea funcţiei publice de conducere vacante de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi şi numirea comisiei de concurs şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Problema ce a generat conflictul de competenţă între cele două instanţe a fost determinată de calificarea litigiului ca având legătură cu raporturile de serviciu ale reclamantului, sau ca fiind independent de funcţia publică. Prin urmare, pentru identificarea instanţei competente după materie, este esenţial a se stabili obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant.

În cauză, Înalta Curte reţine că reclamantul are calitatea de funcţionar public, iar litigiul îşi are izvorul în raporturile de serviciu ale reclamantului. Chiar dacă reclamantul nu mai ocupă, la acest moment, funcţia de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi, pentru care s-a dispus organizarea concursului de recrutare a cărui suspendare se solicită, nu se poate face abstracţie de faptul că prezentul litigiu este determinat de încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului şi de contestarea de către acesta a modalităţii de eliberare din funcţie.

În acest context, reclamantul urmăreşte să obţină suspendarea desfăşurării concursului de recrutare şi, în consecinţă, finalizarea acestuia prin ocuparea, de către altă persoană, a funcţiei publice din care a fost eliberat şi în care doreşte a fi reintegrat, astfel încât litigiul priveşte, în mod evident, raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu autoritatea publică angajatoare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999:

"

Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu."

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, potrivit căruia:

"

Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.", şi nu în raport cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu caracter de lege generală în raport de prevederile legii speciale.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.