Peremption of appeal for lack of procedural activity in judicial fee recalculation dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 iulie 2016, sub nr. de dosar x/2/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, au solicitat obligarea pârâtului să aplice Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 01 octombrie 2013, să asigure de îndată finalizarea studiilor cu examen de licenţă şi să plătească daune morale şi materiale în cuantum total de 1.000.000 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa de fond a pus în vedere reclamanţilor obligaţia de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 350 lei.

Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2017, sub nr. de dosar x/2/2016/a2.1, reclamanţii A. şi B. au solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 31 ianuarie 2017, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., susţinând că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, nu există o obligaţie legală în ceea ce priveşte achitarea unei taxe judiciare de timbru.

Astfel, recurenţii-reclamanţi au susţinut că toate capetele de cerere sunt formulate în temeiul C. muncii, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2013, fiind asimilate raporturilor de serviciu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, şi fiind aplicabile, prin urmare, dispoziţiile art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanţii A. şi B., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

În cauză s-a fixat un nou termen de judecată la data de 06.12.2017, conform referatului întocmit la data de 27.09.2017, pentru verificarea împlinirii termenului de perimare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"

(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"

(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 22 martie 2017, s-a dispus suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22 septembrie 2017.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016/a2.1.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.