Local councilor's conflict-of-interest finding upheld over wife's cooperative stake in pasture concession.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. 38320/G/II/02.10.2014, întocmit de pârâtă, solicitând anularea acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 31 din data de 29 ianuarie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 31 din 29 ianuarie 2015 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reţinut prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestaţiei.

În susţinerea recursului, reclamantul susţine că instanţa de fond a aplicat în mod greşit norma de drept material prevăzută de art. 70 din Legea nr. 161/2003, sub aspectul stabilirii interesului patrimonial, care putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor, considerând că, prin participarea la adoptarea unei hotărâri de consiliu local, prin care se reglementa, la nivel general, metodologia de atribuire în concesiune a păşunilor, nu a fost respectat regimul juridic al conflictului de interese.

Recurentul-reclamant arată că, la nivelul consiliului local, exista cerinţa imperioasă a implementării Ordinului M.A.P.D.R. nr. 541/2009, care prevedea metodologia de concesionare a păşunilor, care până la acel moment erau închiriate ori concesionate, neexistând o practică unitară din partea consiliilor locale.

Recurentul-reclamant consideră că interesul patrimonial nu există atunci când actul normativ are caracter general, de reglementare a unei activităţi specifice.

Totodată, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 292 alin. (2) şi art. 300 C. proc. civ., în ceea ce priveşte înscrisurile depuse în probaţiune, referitoare la dovada faptului că soţia sa nu mai deţinea calitatea de asociat la data de 28.02.2011, când a fost prelungit contractul de concesiune cu Cooperativa B. Astfel, instanţa era obligată să ordone înfăţişarea în original şi în întregime a registrului în cauză, iar, pe de altă parte, intimata nu a avut obiecţiuni faţă de veridicitatea consemnărilor, astfel încât înscrisurile sunt pe deplin câştigate cauzei, urmând a li se da forţa probatorie cuvenită, în sensul de a demonstra că contestatorul nu se afla în conflict de interese la data adoptării HCL nr. 6 din 28 februarie 2011.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11.06.2015, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local Ştiubieni nr. 14 din 17 martie 2010 privind concesionarea activităţii de gestiune a păşunilor aparţinând domeniului public al comunei Ştiubieni, în baza căreia s-a încheiat contractul de concesiune nr. 1658 din 27 mai 2010, între Primăria comunei Ştiubieni şi Cooperativa Agricolă B., în cadrul căreia soţia persoanei evaluate deţine funcţia de administrator şi calitatea de membru cooperator fondator, cu o cotă de participare la beneficii de 11,111%.

Totodată, reclamantul a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului local Ştiubieni nr. 6 din 28 februarie 2011, privind prelungirea contractului de concesiune nr. 1658 din 27 mai 2010.

Situaţia de fapt relevată de aceste înscrisuri nu a fost contestată de către recurentul-reclamant în faţa instanţei de fond şi nici în cuprinsul cererii de recurs, criticile formulate în faţa instanţei de control judiciar fiind circumscrise interpretării eronate, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, din perspectiva inexistenţei vreunui interes patrimonial al recurentului.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.", iar conform art. 77 din acelaşi act normativ:

"

Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare."

Dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că:

"

Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, rezultă că interdicţia participării la deliberarea şi adoptarea hotărârilor consiliului local este una generală, necondiţionată de ordinea de zi dezbătută, fiind relevantă doar existenţa interesului patrimonial al consilierului local vizat prin raportul de evaluare.

Ca urmare, faptul că prin Hotărârea Consiliului Local Ştiubieni nr. 14 din 17 martie 2010, s-a aprobat studiul de oportunitate privind concesionarea suprafeţei de 609,05 ha păşuni comunale aparţinând domeniului public şi s-a aprobat concesionarea prin licitaţie publică a acestei suprafeţe, conform Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 246/2008, nu reprezintă o justificare aptă, prin ea însăşi, să înlăture existenţa unui interes patrimonial al recurentului-reclamant A.

Această hotărâre a constituit fundamentul desfăşurării procedurii licitaţiei publice şi a încheierii contractului de concesiune nr. 1658 din 27 august 2010, între unitatea administrativ-teritorială comuna Ştiubeni şi Cooperativa Agricolă B., în cadrul căreia soţia recurentului-reclamant deţinea o cotă de 11,111% din capitalul social, fiind membru fondator al persoanei juridice.

Instanţa de fond a analizat în mod corect efectele Hotărârii Consiliului Local, în raport de înscrisurile ce atestă înfiinţarea şi înmatricularea la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a Cooperativei concesionare şi data întocmirii lor, constatând că, la data adoptării Hotărârii nr. 14 din 17 martie 2010, soţia recurentului-reclamant semnase actul de înfiinţare al Cooperativei Agricole "B.", astfel cum rezultă din încheierea de autentificare nr. 820 din 12 martie 2010, emisă de Biroul Notarilor Publici Asociaţi C. - D.

Cooperativa Agricolă B. a dobândit personalitate juridică prin înmatricularea în Registrul Comerţului Botoşani la data de 24.03.2010, iar la data de 19.04.2010 a depus oferta pentru concesionarea suprafeţei de 609,05 ha pajişti, fiind, de altfel, singurul ofertant şi participant la licitaţie, potrivit Procesului-verbal nr. 1551 din 17 aprilie 2010 privind deschiderea ofertelor depuse în vederea atribuirii contractului de concesiune.

Prezumţia primei instanţe în sensul că recurentul-reclamant ar fi cunoscut, la data la care a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii nr. 14 din 17 martie 2010, faptul că soţia sa a semnat actul de înfiinţare a Cooperativei şi iminenta înregistrare a acestei persoane juridice, nu este una nerezonabilă, interesul patrimonial al reclamantului existând în raport de beneficiile de ordin financiar pe care soţia sa le-ar fi obţinut, în calitate de membru cooperator, din exploatarea suprafeţelor de teren concesionate.

Prin urmare, chiar dacă obiectul Hotărârii nr. 14 din 17 martie 2010 privea punerea în executare a unui act administrativ emis de ministerul de resort, în ceea ce priveşte concesionarea unor suprafeţe de teren din domeniul public, astfel cum susţine recurentul, obligaţia de abţinere de la dezbatere şi adoptare subzistă, în raport de participarea soţiei sale la înfiinţarea unei persoane juridice al cărei obiect de activitate era circumscris obiectului de reglementare al Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 246/2008.

Cât priveşte Hotărârea Consiliului Local nr. 6 din 28 februarie 2011, acesta a avut ca obiect prelungirea contractului de concesiune nr. 1658 din 27 mai 2010. În temeiul acestei hotărâri a fost încheiat Actul adiţional din data de 29.04.2011, prin care Cooperativa concesionară a menţinut beneficiul concesiunii, fapt ce profită tuturor membrilor cooperatori, inclusiv soţiei recurentului-reclamant. Aşadar, interesul patrimonial al recurentului este evident şi acesta avea, de asemenea, obligaţia de a se abţine de la dezbaterea şi adoptarea hotărârii.

Cea de-a doua critică dezvoltată de recurent priveşte modalitatea în care instanţa de fond a înţeles să aprecieze forţa probatorie a înscrisurilor depuse în dovedirea pierderii calităţii de membru cooperator de către soţia recurentului, anterior prelungirii termenului contractului de concesiune, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 292 alin. (2) şi art. 300 C. proc. civ. prin nesolicitarea, de către judecătorul fondului, a originalelor acestor înscrisuri.

Dispoziţiile legale apreciate a fi încălcate, reglementează procedura de prezentare, în faţa instanţei de judecată, a înscrisului original depus în copie la dosarul cauzei, respectiv procedura prezentării registrelor profesioniştilor, la cererea unei părţi ori a instanţei de judecată, din oficiu.

Critica recurentului-reclamant nu este fondată, întrucât prima instanţă nu a contestat existenţa acestor înscrisuri, pentru a fi necesară prezentarea originalelor în vederea confruntării cu copiile existente la dosar, ci a apreciat că aceste înscrisuri nu se coroborează cu celelalte înscrisuri administrate în probaţiune, existând dubii cu privire la data efectivă a întocmirii lor, care conduc la ideea preconstituirii.

Astfel, cererea depusă de soţia recurentului-reclamant, E., prin care a solicitat a-i fi aprobată retragerea din Cooperativa Agricolă B. este datată la 15.01.2011, având ataşat un accept al Preşedintelui Cooperativei, datat 16.01.2011 şi o copie a unei pagini dintr-un registru, care nu cuprinde elemente de natură a identifica deţinătorul.

Potrivit art. 1182 din C. civ. de la 1864 (în vigoare la data indicată a cererii de retragere), cât priveşte forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, terţilor le este opozabila numai data certă, care se dobândeşte printr una din cele patru modalităţi reglementate de acest text normativ.

În speţă, actului sub semnătură privată privind retragerea din funcţia de membru cooperator, nu i-a fost conferită dată certă în modalităţile prevăzute de art. 1182 C. civ., aspect care, coroborat cu faptul neînscrierii acestei retrageri la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului până la momentul declanşării evaluării de către intimata-pârâtă, conduce la concluzia inopozabilităţii sale faţă de terţi şi justifică aprecierea primei instanţe referitoare la caracterul de înscris preconstituit.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 29 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.