Validity of administrative inventory of public domain: applicability of procedural law at the time of court seisin versus date of administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea poziţiilor 252-262 din Anexa nr. 35 - "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Snagov", din H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov.

Prin cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 ianuarie 2015, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Snagov a invocat excepţia tardivităţii procedurii prealabile şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2015, prima instanţă a calificat cererea de intervenţie accesorie formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Snagov ca reprezentând o cerere de intervenţie în interes propriu, conform art. 61 alin. (2) şi art. 62 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., încuviinţând în principiu această cerere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 67/F-CONT din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: (i) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa plângerii prealabile invocată de Guvernul României, prin întâmpinare; (ii) a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, invocate de intervenienta în interes propriu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Snagov, prin cererea de intervenţie; (iii) a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenienta în interes propriu Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Snagov, reprezentată prin primar.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 67/F-CONT din 28 aprilie 2015, a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

O primă critică formulată de recurenta-reclamantă priveşte faptul că, prin hotărârea de fond, prima instanţa a reţinut în mod greşit faptul că plângerea prealabilă a fost tardiv formulată, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 29/1990, care fusese abrogată la data de 5 ianuarie 2005.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că dreptul material la acţiune este prescris, în raport cu prevederile art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990.

Astfel, prima instanţă a considerat că Anexa nr. 35 la H.G. nr. 930/2002, fiind un act administrativ cu caracter individual, a fost comunicat la data de 16.09.2002, respectiv data publicării acestuia în M. Of. Însă prezumţia şi obligaţia de cunoaştere a conţinutului M. Of. operează doar faţă de normele de drept, nu şi faţă de actele administrative individuale, pentru care trebuie făcută dovada legală a comunicării, sens în care s-a pronunţat şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007.

Totodată, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd că, pentru motive temeinice, în cazul actelor administrative individuale cererea poate fi introdusă peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, ori intervenientul în interes propriu, a cărui excepţie a fost admisă, nu a făcut această dovadă.

Prin respingerea cererii ca tardivă, recurenta-reclamantă apreciază că i-a fost negat dreptul la judecarea fondului cauzei şi au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează dreptul de proprietate publică a statului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21.10.2015, intimata-intervenientă în interes propriu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Snagov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat pentru următoarele considerente:

Principala critică formulată de recurenta-reclamantă, care se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la faptul că, în soluţionarea excepţiilor tardivităţii plângerii prealabile şi a prescripţiei dreptului material la acţiune, prima instanţă a aplicat dispoziţiile Legii nr. 29/1990, în vigoare la data publicării H.G. nr. 930/2002, şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în vigoare la data sesizării instanţei de judecată.

Înalta Curte apreciază a fi fondată critica de nelegalitate formulată de recurenta-reclamantă cu privire la legea aplicabilă litigiului, prima instanţă făcând o greşită apreciere asupra naturii juridice a prevederilor celor două legi succesive ce reglementează contenciosul administrativ.

Astfel, pornind de la obiectul de reglementare al Legii nr. 29/1990 şi al Legii nr. 554/2004, natura juridică a acestora este, în mod evident, aceea de acte normative care stabilesc regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor generate de actele şi faptele autorităţilor publice.

Această concluzie este confirmată de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora prin "contencios administrativ" se înţelege:

" activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Natura juridică de dispoziţii cu caracter procedural generează o deosebire importantă faţă de prevederile dreptului substanţial, în ceea ce priveşte aplicarea în timp a legii noi. Astfel, în timp ce aplicarea în timp a dispoziţiilor dreptului substanţial se raportează la legea în vigoare la data întocmirii/emiterii actului contestat, dispoziţiile de procedură au caracter de imediată aplicare, reglementând litigiile adresate instanţelor de judecată după intrarea în vigoare a legii noi, indiferent de data emiterii actului juridic ce face obiectul judecăţii.

În acest sens vor fi avute în vedere prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"

Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei".

Aceste dispoziţii speciale corespund reglementărilor generale de drept comun, respectiv art. 725 C. proc. civ. din 1865 şi art. 24-25 C. proc. civ. din 2010, care stabilesc, cu titlu de principiu, că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acestora în vigoare, iar procesele în curs de judecată rămân supuse legii sub imperiul căreia au debutat.

Prin urmare, deşi este real faptul că, la data emiterii actului administrativ contestat în cauză, respectiv H.G. nr. 930/2002, legea în vigoare era Legea nr. 29/1990, acest aspect nu are relevanţă în soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile legale care reglementează contenciosul administrativ nu se supun regulilor de aplicare în timp a normelor de drept substanţial.

Conform art. 27 din Legea nr. 554/2004, întrucât acţiunea a fost introdusă la data de 22.09.2014, aceasta se judecă potrivit legii aplicabile la momentul sesizării instanţei, şi anume Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, reţinând că instanţa de fond a analizat cauza în temeiul unei legi inaplicabile litigiului, în raport de data sesizării sale, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de soluţia de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-reclamantă, acestea urmând a fi avute în vedere de către instanţa de fond în rejudecare.

De asemenea, în rejudecare, instanţa de fond urmează a avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., determinând ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate de părţi în funcţie de efectele pe care le produc.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinţei civile nr. 67/F-CONT din 28 aprilie 2015 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea - Sistemul de Gospodărire a Apelor Ilfov - Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 67/F-CONT din 28 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.