Challenging a judicial inspectorate dismissal resolution in administrative court without a preliminary procedure.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios adinistrativ şi fiscal, la data de 3 septembrie 2015, sub nr. x/2/2015, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Rezoluţiei de clasare nr. 3923/IJ/982/DIP/10.08.2015 emisă de pârâtă şi trimiterea cauzei la Direcţia Inspecţie Judiciară pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), i) şi t) din Legea nr. 303/2004 săvârşite de B. şi C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, întrucât au încălcat cu intenţie norme de drept material şi procesual într-un dosar penal, precum şi autoritatea de lucru judecat a unei sentinţe penale pronunţată într-un alt dosar penal.

Totodată, reclamanta a formulat o cerere de repunere în termenul de a formula contestaţie, arătând motivele temeinice care au împiedicat-o să depună contestaţia în termenul de 15 zile de la comunicarea rezoluţiei de clasare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3403 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârât şi a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii sale de chemare în judecată.

Recurenta a apreciat că hotărârea de fond a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 5 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 6 din C.E.D.O.

Soluţia privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 317/2004 nu prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile în cazul rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, dar în schimb prevede posibilitatea contestării rezoluţiei de respingere a sesizării, de către persoana care a formulat sesizarea, în termen de 15 zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fără parcurgerea unei proceduri prealabile. În susţinerea acestui argument, redând din considerentele unor decizii pronunţate de Curtea Constituţională a României şi Curtea de Apel Bucureşti, recurenta a susţinut că această din urmă instanţă a respins, în alte cauze similare, excepţia lipsei procedurii prealabile.

Totodată, şi în cazul în care Legea nr. 317/2004 ar fi prevăzut o cale de atac împotriva rezoluţiei de clasare la organul jurisdicţional superior Inspecţiei Judiciare, ar fi fost incidente dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin care se recunoaşte dreptul părţii de a renunţa la calea administrativ-jurisdicţională de atac, putând formula acţiune directă, la instanţa competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea actului contestat. Având în vedere data formulării acţiunii înregistrate pe rolul instanţei de fond, recurenta-reclamantă a apreciat că a respectat termenul de 15 zile stabilit de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a reiterat aspectele referitoare la fondul cauzei, prezentând abaterile disciplinare pe care a apreciat că le-au săvârşit procurorii împotriva cărora a formulat sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare.

4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie de neconstituţionalitate.

Expunând argumentele în susţinerea acesteia, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, publicată în M. Of. nr. 392/29.06.2013, a abrogat nelegal şi neconstituţional o lege organică, respectiv Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu încălcarea art. 115 din Constituţia României, întrucât nu există lege specială de abilitare a Parlamentului României, acesta neavând activitate în luna iunie 2013; O.U.G. nr. 80/2013 nu a fost supusă dezbaterii parlamentare şi nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării O.U.G. nr. 80/2013 în M. Of. nr. 392/29.06.2013.

5. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

Intimatul nu a expus un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, invocată de recurenta-reclamantă.

6. Procedura de soluţionare a recursului. Examinarea recursului în complet de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2017, completul de filtru a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Cum s-a reţinut şi prin încheierea de la termenul din 4 decembrie 2017, condiţia legăturii cu cauza nu este îndeplinită, întrucât instanţa nu i-a pus în vedere părţii recurente să timbreze calea de atac exercitată, excepţia vizată presupunând analiza unor texte legale care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii şi cu soluţionarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în cauza de faţă nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele textului de lege care reglementează sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Înalta Curte va respinge cererea recurentei A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.

8. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

În speţă, obiectul analizei instanţei de fond l-a constituit rezoluţia de clasare nr. 3923/IJ/982/DIP/10.08.2015.

Cu privire la această categorie de rezoluţii, art. 47 alin. (1) lit. b) din legea 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (…).

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Deşi în motivarea acestei decizii s-a explicat faptul că este absolut necesară asigurarea liberului acces la justiţie, prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească, iar dispoziţiile declarate neconstituţionale şi-au încetat efectele juridice, până în prezent nu s-a realizat o reglementare clară a procedurii de contestare a soluţiei de clasare a unei sesizări dispuse de Inspecţia Judiciară.

Astfel, acţiunea poate fi formulată direct la instanţă, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, având în vedere faptul că obligativitatea parcurgerii acestei proceduri este excesivă şi formală, în contextul în care legiuitorul nu şi-a îndeplinit întocmai obligaţia prevăzută de art. 147 alin. (1) prima teză din Constituţia României, respectiv de a pune în acord prevederile declarate neconstituţionale cu prevederile constituţionale, aplicând prin similitudine dispoziţiile art. 47 alin. (5) teza finală din Legea nr. 317/2004.

Art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 prevede că rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

În acest context, câtă vreme legiuitorul a exclus expres procedura prealabilă în cazul contestării rezoluţiei de respingere a sesizării, se apreciază că această procedură nu poate fi opusă părţii reclamante ca şi condiţie de admisibilitate, nici în cazul rezoluţiei de clasare.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, ulterior pronunţării instanţei de contencios constituţional, în jurisprudenţă au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară, unele instanţe apreciind că rezoluţiile vor fi atacate în condiţiile reglementate de dispoziţiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), cum a reţinut şi instanţa de fond în cauza dedusă judecăţii, alte instanţe opinând pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004 referitor la rezoluţiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare.

Urmare acestor interpretări contrare, în şedinţa Plenului judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată], şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în mod eronat s-a apreciat de către instanţa de fond asupra inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, fără a se mai intra în cercetarea fondului.

9. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3403 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu recurs în 48 ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă în rest.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2017.