Inadmissibility of appeal against irrevocable Court of Appeal decision in judicial disciplinary inspection classification challenge

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.01.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea Rezoluţiei nr. 886/IJ/579/DIJ/2014 a pârâtei prin care s-a dispus clasarea sesizării sale şi, în consecinţă, trimiterea dosarului instanţei competente. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei a se pronunţa asupra sesizărilor sale formulate şi înregistrate sub nr. 4828/IJ/3828/DIJ/2014, sesizări prin care a semnalat abateri disciplinare comise de membrii completului de judecată care a pronunţat decizia civilă nr. 203/2013 din Dosarul nr. x/215/2011 al Tribunalului Dolj.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2196 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantului, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A. A arătat că analiza instanţei de fond se referă exclusiv la alin. (1) al art. 991 din Legea nr. 303/2004, neanalizând şi grava neglijenţă a membrilor completului Tribunalului Dolj. De asemenea, instanţa de fond a apreciat eronat că rezoluţia contestată a analizat toate criticile sale semnalate în plângerile disciplinare nr. 1/3929 din 19.02.2014, nr. 1/16512 din 16.07.2014 şi nr. 1/21073 din 26.09.2014, pentru că a reiterat o parte dintre criticile formulate şi în cadrul plângerilor anterioare şi, prin ultima plângere, a semnalat abateri disciplinare care nu au fost analizate.

Astfel, în mod greşit s-a dispus arhivarea sesizărilor sale, Inspecţia Judiciară având obligaţia legală de a analiza şi de a soluţiona toate plângerile disciplinare formulate.

3. Procedura de soluţionare a recursului

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

3.1. Examinarea recursului în completul de filtru, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat a fi întemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La termenul din camera de consiliu din 12 octombrie 2017, completul de filtru, în raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată şi completată, a pus în vedere părţilor să-şi prezinte punctul de vedere asupra admisibilităţii recursului.

La data de 23.10.2017, recurentul a depus note de şedinţă prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

La data de 20.11.2017, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat punct de vedere, apreciind că rezoluţia de clasare este un act administrativ atacabil în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, devenind aplicabile dispoziţiile art. 20 din lege.

3.2. Analizarea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, completul de filtru reţine că, în şedinţa plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată].

În şedinţa plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Completul de filtru reţine că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47 - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa civilă nr. 2196 din 11 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de A. împotriva Rezoluţiei nr. 886/IJ/579/DIJ/2014 emise de Inspecţia Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

4. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 2196 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.