Non-compliance with pre-payment of judicial stamp duty and single-instance rule in administrative litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfiled due to non-compliance with stamp duty requirements, leaving the Court of Appeal’s prior decision in force. The dispute arose after the Bucharest Tribunal initially annulled the plaintiff's initial lawsuit for procedural defects, which the Court of Appeal subsequently affirmed as inadmissible on the basis of the single-instance rule prohibiting a second appeal against the same judgments; the appellant then challenged this appellate ruling, arguing the lower court's decision was based on intellectual falsity. Relying on Article 486(2) and (3) of the Civil Procedure Code, which mandates that appeals meet formal requirements under the sanction of nullity, and Article 33 of Urgent Government Ordinance No. 80/2013 regarding the prepayment of judicial taxes, the Supreme Court found the appeal invalid because the appellant failed to attach proof of payment for the mandatory 50 lei stamp duty despite prior judicial notice.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (3) C. proc. civ, art. 200 alin. (6) C. proc. civ, art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 139 alin. (1) C. proc. civ, art. 460 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ; Non-compliance with pre-payment of judicial stamp duty and single-instance rule in administrative litigation: În ceea ce priveşte cererea de conexare, instanţa a apreciat, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. civ., că este posibilă conexarea dosarelor în primă instanţă, nu şi a celor aflate pe rolul instanţelor de control judiciar, cum este cazul în speţă, dosarele aflându-se pe rolul instanţei de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2015, din Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, reţinând că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, în sensul că nu a precizat, în temeiul dispoziţiilor art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dacă pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin două cereri formulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, dacă cererile nu au fost soluţionate încă, precum şi dacă primul complet învestit a luat act de renunţarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ. şi nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, deşi instanţa a adus la cunoştinţa părţii aceste obligaţii.
2. Prin cererea depusă la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat reexaminarea Încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunţată la 11 martie 2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/3/2014.
3. Prin încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a1, în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (6) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a anulat cererea de reexaminare, ca netimbrată, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de reexaminare, deşi s-a acordat termen la data de 21.04.2015 cu citarea reclamantului cu menţiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 20 lei aferenta cererii de reexaminare, sub sancţiunea anulării cererii.
4. Prin cererea care a format obiectul Dosarului asociat nr. x/3/2014/a2, reclamantul A. a solicitat să se constatate că nu datorează ca taxa de timbru de 20 lei pentru termenul din 21.04.2015, acordat în Dosarul nr. x/3/2014/a1, având ca obiect cererea de reexaminare împotriva încheierii din 11.03.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014.
5. Prin încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a2, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, reţinând incidenţa prevederilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 şi faptul că textul legal nu face distincţia după cum cererea iniţială este supusă sau nu taxei judiciare de timbru astfel încât este aplicabil întocmai.
6. Împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 11 martie 2015, 19 mai 2015 şi 22 aprilie 2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în Dosarele nr. x/3/2014, x/3/2014/a1 şi x/3/2014/a2 a formulat recurs reclamantul A.
În motivarea cererii de recurs a arătat că nu este îndeplinită nicio condiţie pentru a-i fi anulată acţiunea ci, dimpotrivă, sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca acţiunea să fie admisă, astfel cum a formulat-o, să fie anulată de îndată executarea silită şi somaţia cămătărească fără contul în care să plăteşti pretinsa datorie emisă de M.F.P.
Recurentul a solicitat conexarea Dosarelor nr. x/3/2014, x/3/2014/a1 şi x/3/2014/a2 în care s-a formulat recurs.
II. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac. Soluţia instanţei de control judiciar
1. Prin decizia civilă nr. 4479 din 1 octombrie 2015, Curtea a respins cererea de conexare şi a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Încheierilor de şedinţă din 11 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, din data de 19 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi din data de 22 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a2 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte cererea de conexare, instanţa a apreciat, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. civ., că este posibilă conexarea dosarelor în primă instanţă, nu şi a celor aflate pe rolul instanţelor de control judiciar, cum este cazul în speţă, dosarele aflându-se pe rolul instanţei de recurs.
Cu privire la admisibilitatea recursului, Curtea a constatat că, prin decizia nr. 3972 din 7 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a2, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 11.03.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, din data de 19.05.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi din data de 22.04.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014/a2 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, reţinând dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul unicităţii căii de atac, a apreciat instanţa că este inadmisibilă exercitarea din nou a căii de atac a recursului împotriva aceloraşi încheieri de şedinţă.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs recurentul A., apreciind că această hotărâre este un grosolan fals intelectual şi uz de fals.
3. Soluţia asupra recursului
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea dosarului de faţă, constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul nu a ataşat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
Astfel, recurentul, deşi i s-a pus în vedere, prin adresa instanţei din 22 ianuarie 2016, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul A. a formulat cerere de reexaminare, care, prin încheierea din 28 septembrie 2017, a fost respinsă.
Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat.
De asemenea, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 4479 din 1 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.