Negative conflict of jurisdiction in administrative litigation over territorial competence option under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii OIRPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - prin Ministerul Finanţelor Publice, anularea Deciziei nr. 5855 din 12.08.2016 şi implicit a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 4439 din 16.06.2016 emise de OIRPOSDRU, precum şi exonerarea sa de la plata sumei de 276.878,58 lei şi restituirea sumei de 76.671,32 lei, iar în subsidiar reducerea corecţiilor aplicate la procentul de minim 5%, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile pronunţate în declinările de competenţă succesive dispuse în cauză

Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 68 din 16.01.2017, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reţinând că emitentul actului OIR POSDRU este o autoritate publică locală. De asemenea, a reţinut opţiunea reclamantei la termenul de judecată din 9.01.2017 de a fi judecată cauza la instanţa de la sediul acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 421 din 27 martie 2017 Tribunalul Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând incidenţa aceloraşi dispoziţii ale art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, apreciind că decizia a cărei anulare se solicită emană de la o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Prin sentinţa civilă nr. 100/F-Cont din 16.05.2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, întrucât emitentul actelor administrative atacate este OIR POSDRU, care este o autoritate publică de nivel local.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea a constatat că acţiunea a fost introdusă iniţial de reclamantă la Curtea de Apel Bucureşti, iar prin norma invocată se instituie în favoarea reclamantei posibilitatea de a alege numai între două instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa de la domiciliul său/sediul său ori domiciliul/sediul pârâtului.

Reclamanta a făcut o alegere a acesteia în condiţiile în care a sesizat curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află sediul pârâtei şi în consecinţă, s-a constatat că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Călăraşi.

3. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 634 din 29 iunie 2017, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

A reţinut Tribunalul Călăraşi că, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, la termenul din 9.01.2017, precum şi în faţa Curţii de Apel Piteşti, la termenul din 16.05.2017, reclamanta Asociaţia A. şi-a exprimat opţiunea în sensul că doreşte ca acţiunea să fie judecată de instanţa în raza căreia îşi are sediul, respectiv judeţul Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 1282 din 25 septembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

Tribunalul Argeş a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, reclamanta, prin introducerea acţiunii la Curtea de Apel Bucureşti, iniţial, în a cărei rază de competenţă se află sediul pârâtei, a ales astfel instanţa, respectiv, pe aceea de la domiciliul pârâtului, iar nu pe cea de la domiciliul său.

Nemaipunându-se problema necompetenţei materiale, Tribunalul Argeş observând că sediul pârâţilor este în raza teritorială a Tribunalului Călăraşi, în baza art. 131 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Conflictul negativ de competenţă cu soluţionarea căruia a fost învestită Înalta Curte vizează stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezentul litigiu, în contextul în care din punct de vedere al competenţei materiale, aceasta a fost stabilită, definitiv, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, deşi iniţial, reclamanta a înţeles să introducă acţiunea la Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă în a cărei rază teritorială îşi avea sediul autoritatea centrală chemată în judecată, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ulterior, în momentul punerii în discuţie a necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterii cauzei la tribunal, în raport de rangul local al autorităţii pârâte emitente a actelor contestate, reclamanta a precizat că înţelege să se judece la instanţa în raza căreia îşi are sediul, respectiv Tribunalul Argeş.

Această opţiune a fost consemnată în încheierea de şedinţă de la 9.01.2017, aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. x/2/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În raport de stabilirea competenţei materiale în soluţionarea prezentei cauze, ca aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului şi nu curţii de apel, reţinându-se că atragerea în proces a MADRPFE - AM POSDRU în calitate de pârât alături de emitentul actelor atacate, OIR POSDRU - Regiunea Sud Muntenia, care nu are sediul în Bucureşti, nu poate avea consecinţe asupra stabilirii instanţei competente, în mod legal şi procedural, Înalta Curte trebuie să ţină cont de opţiunea reclamantei exprimată în sensul că doreşte să se judece la tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul său.

Astfel fiind, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a optat pentru instanţa de la sediul său din municipiul Câmpulung Muscel aflat în circumscripţia Tribunalului Argeş.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Organismul Intermediar Regional - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2017.