Negative jurisdiction conflict resolved: Bucharest Tribunal holds claim for indexed food allowance by union on officer's behalf

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.09.2016, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrului de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Târnăveni şi Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, obligarea acestora la plata sumelor reprezentând norma de hrană actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii, pentru zilele de 3, 4, 10, 11 octombrie, 21, 22, 28, 29 septembrie din anul 2015, respectiv 16, 17 aprilie 2016, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2260 din 10 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a cauzei, reţinându-se că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta având incidenţă numai pe jurisdicţia muncii şi asigurărilor sociale, unde există reglementată o competenţă teritorială exclusivă. A mai reţinut instanţa că, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, iar în speţă, atât reclamantul, cât şi autoritatea pârâtă au domiciliul, respectiv sediul în jud. Mureş.

Prin sentinţa nr. 796 din 29 septembrie 2017 a Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflictul de competenţă între Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Mureş a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor are calitatea de reclamant în numele membrilor de sindicat, are sediul în municipiul Bucureşti şi, potrivit textului de lege anterior menţionat, poate să aleagă instanţa de la domiciliul/sediul său ori instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului, astfel că instanţa nu putea să invoce, din oficiu, această excepţie a necompetenţei teritoriale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Prin acţiune, astfel cum a fost disjunsă, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrului de sindicat A. - funcţionar public - poliţist local în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Târnăveni - a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul Bucureşti, cu o acţiune având ca obiect acordarea drepturilor băneşti menţionate la pct. I.1 al prezentei hotărâri.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrului de sindicat A., cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"

Art. 28 - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamantului, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din municipiul Bucureşti, sector 1, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor şi pe pârâţii Primarul Municipiului Târnăveni şi Consiliul Local al Municipiului Târnăveni în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2017.