Review petition barred: no object identity and res judicata already resolved in execution objection dispute

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, şi declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 558/CA din 15.06.2017, instanţă pe rolul căreia s-a înregistrat la data de 29 iunie 2017, sub numărul de dosar x/36/2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/299/2015, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, astfel formulată, revizuentul a arătat că decizia atacată vine în contradictoriu cu decizia nr. 481/CA din data de 22 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013* al Curţii de Apel Constanţa.

S-a susţinut că în cadrul Dosarului nr. x/299/2015 a fost invocată excepţia puterii de lucru judecat precum şi faptul că A.N.R.P. a invocat motive ce vizează fondul acţiunii, reluându-se motivele invocate în dosarul de fond care au primit o dezlegare prin decizia nr. 481/CA din 22.04.2015 pronunţată de curtea de apel, nefiind aduse critici cu privire la executarea silită, ci asupra titlului pus în executare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ.

2. Apărările intimatei

În cauză intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, apreciind că nu poate fi vorba în cauză despre încălcarea autorităţii de lucru judecat, având în vedere că în cauză nu există identitate de obiect şi cauză.

3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/299/2015 s-a admis apelul formulat de apelanta-contestatoare Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 24073 din 11 decembrie 2015, pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/299/2015, în contradictoriu cu intimatul-creditor A.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a admis contestaţia la executare şi a fost anulată executarea silită din dosarul de executare nr. x/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B.

Au fost menţinute celelalte dispoziţiile ale sentinţei.

Prin decizia civilă nr. 481/CA din data de 22 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013* al Curţii de Apel Constanţa s-a respins excepţia nulităţii recursului şi s-a respins recursul formulat de recurenta pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva sentinţei civile nr. 2483 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2013*, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., ca nefondat.

Prin aceeaşi decizie s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă şi a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către intimatul reclamant.

4. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând motivul de revizuire, legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri precum şi imposibilitatea executării acesteia.

Deşi în actualul text nu se mai prevede condiţia triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, acesta consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunţată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Constată Înalta Curte că, dacă Dosarul nr. x/118/2013* în care s-a pronunţat decizia nr. 481/CA din 22.04.2015 de către Curtea de Apel Constanţa privea cererea revizuentului de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor acordate potrivit Hotărârii nr. 63 din 22 noiembrie 2006, hotârarea atacată în prezenta cale extraordinară de atac, respectiv decizia nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/299/2015, are ca obiect o contestaţie la executare formulată de A.N.R.P. privind poprirea instituită în dosarul de executare nr. x/2015 B.E.J. B., asfel că nu se poate vorbi despre o identitate de obiect.

Prin precizarea motivelor de revizuire depuse la dosarul Curţii de Apel Constanţa nr. x/36/2016, revizuentul arată că, în fapt, critică soluţia Tribunalului Bucureşti faţă de depășirea limitelor investirii, prin judecarea fondului cauzei într-o contestaţie la executare. Or, aceste motive, încadrate doar formal în textul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., constituie o repunere în discuţie a obiectului judecăţii Dosarului nr. x/299/2015.

Totodată, deşi textul de lege nu prevede expres, jurisprudenţial s-a consacrat şi condiţia ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi soluţionată în primul litigiu, această împrejurare rezultând din interpretarea textului prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei date cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, această soluţie beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât Tribunalul Bucureşti a analizat excepţia puterii de lucru judecat în cuprinsul deciziei atacate cu prezenta cale extraordinară de atac.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

5. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2399/A din 13 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/299/2015, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.