Failure of reasoned judgment and inconsistency between grounds and operative part in administrative investment irregularity challenge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/32 din 17.03.2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în contradictoriu cu care a contestat decizia nr. 337 din 30 ianuarie 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire creanţe bugetare încheiat la data de 2.04.2013 înregistrat la emitent sub nr. 9.975 din 4 aprilie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 85 din 19 iunie 2014 Curtea de Apel Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, la data de 04.07.2014 sub nr. dosar x/32/2014.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3051 din 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuala Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), ca prescrisă.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL prin administrator B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurentă că sentinţa recurată a fost dată fără cercetarea fondului cauzei şi fără a se menţiona motivele pe care aceasta se sprijină.

S-a mai invocat de către recurenta-reclamantă contradicţia evidentă, în opinia sa, între considerentele hotărârii care conchid în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi dispozitivul hotărârii care dispune respingerea acţiunii ca prescrisă.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de SC A. SRL, prin administrator B., împotriva sentinţei nr. 3051 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte, la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Argumente relevante

În fapt, reclamanta SC A. SRL, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a contestat decizia nr. 337 din 30 ianuarie 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative îndreptate împotriva procesului verbal de constatare nereguli şi de stabilire creanţe bugetare încheiat la data de 2.04.2013 înregistrat la emitent sub nr. 9.975 din 4 aprilie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde: (…) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Or, în cauza dedusă judecăţii, se constată că instanţa de fond a preluat paragrafe din întâmpinarea aflată la dosarul Curţii de Apel Bacău fără să răspundă niciunei critici din acţiunea introductivă de instanţă, în ceea ce priveşte tardivitatea contestaţiei precum şi îndeplinirea sau nu a criteriilor de selecţie, respectiv păstrarea amplasamentului investiţiei şi prestarea de servicii agricole şi meşteşugăreşti pe raza comunei Poieni.

Totodată se constată că în considerentele sentinţei atacate nu se găseşte niciun argument care să conducă la concluzia din dispozitiv privind respingerea acţiunii ca prescrisă.

Între dispozitiv şi considerente trebuie să existe o concordanţă, or în cauză, în mod evident există contrarietate între aceste două părţi ale hotărârii.

În aceste condiţii, neconcordanţa flagrantă dintre dispozitiv şi considerente are drept consecinţă nulitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, întrucât nu a cercetat legalitatea şi temeinicia cererii formulată de către reclamant, nu a indicat raţionamentele care i-au fundamentat convingerea şi pe baza cărora a respins acţiunea reclamantei, punând instanţa de recurs în situaţia de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator B. împotriva sentinţei nr. 3051 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.