Appeal against administrative refusal of credit guarantee annulled as late filed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Banca A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii SA - IFN, anularea Deciziei nr. 50087 din 11 ianuarie 2013 emisă de F.N.G.C.I.M.M. şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de plată nr. 3410 din 31 decembrie 2012, formulată de reclamantă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 978 din 24 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta Banca A. SA, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 978 din 24 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Banca A. SA, solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii SA - IFN a formulat întâmpinare, prin care a invocat, mai întâi, excepţia tardivităţii recursului, arătând că, în cauză, cererea de recurs a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din data de 31 octombrie 2017 s-a stabilit termen la data de 20 noiembrie 2017, în complet filtru, fără citarea părţilor, în vederea examinării recursului în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

În raport cu dispoziţiile art. 485 C.proc.civ., se constată că recursul este tardiv formulat.

Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu o cerere privind anularea unui act administrativ, formulată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, normă specială, incidentă în prezenta speţă, arată că "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurenta-reclamantă Banca A. SA a declarat recurs la data de 16 iulie 2015, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia, la sediul ales indicat în cererea de chemare în judecată, la data de 9 mai 2014 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 25 mai 2014.

În răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului, susţinând că, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul cauzei, hotărârea primei instanţe a fost comunicată la sediul ales abia în data de 28 august 2015, iar anterior acestei comunicări exista posibilitatea ca hotărârea să fi fost comunicată către un alt destinatar, care să fi refuzat primirea acesteia.

Înalta Curte reţine, însă, că, potrivit dispoziţiilor art. 172 C. proc. civ., dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

În aceste condiţii, constatând că, anterior comunicării efectuate în data de 9 mai 2014, recurenta-reclamantă nu a înştiinţat instanţa cu privire la schimbarea domiciliului procesual, în temeiul art. 182 alin. (2) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN şi va anula recursul declarat de reclamanta Banca A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN.

Anulează recursul declarat de reclamanta Banca A. SA împotriva sentinţei nr. 978 din 24 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2017.