Statutory interest on delayed payment of court-ordered wage arrears and liability of the ministry as principal obligor for accessorial damages

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite conform sentinţei civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009 definitivă prin decizia nr. 4542 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 271 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice să-i plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor salariale acordate prin sentinţa civilă nr. 267 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, începând cu data de 08.06.2012 şi până la plata efectivă.

A respins restul pretenţiilor referitoare la dobânda legală aferentă drepturilor salariale, pentru perioada anterioară datei de 08.06.2012, ca fiind prescrise.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 271 din 6 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtulMinisterul Educaţiei Naţionale, solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

Nu sunt îndeplinite condiţiile acordării de daune-interese reglementate de art. 1530 din noul C. civ. Prima condiţie, neexecutarea obligaţiei, nu poate fi reţinută în sarcina M.E.N.C.Ş., întrucât nu există nicio obligaţie din partea ministerului de a calcula şi plăti salarii, între acesta şi cadrele didactice neexistând raporturi juridice de muncă.

Prin decizia nr. 1087 din 06 septembrie 2005 A. a fost încadrată cu normă întreagă în funcţia de profesor metodist la Casa Corpului Didactic Galaţi. Ca urmare, între aceasta şi CCD Galaţi a fost încheiat Contractul de Muncă înregistrat sub nr. 65 din 01 septembrie 2005 pe o perioadă nedeterminată. În urma promovării concursului organizat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării a fost numită prin Ordin al MECI nr. 3840 din 05 mai 2008 director al CCD Galaţi - Manager Educaţional, tot de la această dată fiind încheiat între A. şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi contractul de Management Educaţional nr. 5297 din 28 mai 2008, pe o perioadă determinată de 4 ani.

Deşi acest contract urma să-şi producă efectele până la data de 28.05.2012 şi a fost încheiat respectându-se prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în concordanţă cu obiectivele politicii naţionale în domeniul educaţiei s-a produs eliberarea petentei din funcţia de director CCD prin Ordinul nr. 3936 din 06 mai 2009, conform O.U.G. nr. 37/2009.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. x/121/2009, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate nulitatea Ordinului nr. 3936 din 06 mai 2009 şi să fie obligată autoritatea pârâtă la reintegrarea reclamantei în funcţia de director al Casei Corpului Didactic Galaţi, cu plata drepturilor salariale cuvenite ulterior eliberării din funcţie şi până la pronunţarea hotărârii.

Conform sentinţei nr. 267 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/121/2009, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi, instanţa "admite acţiunea, anulează Ordinul nr. 3936 din 06 mai 2009 şi dispune reintegrarea reclamantei în funcţia de conducere specifică atribuţiilor postului la data demiterii. Obligă pârâta să-i plătească reclamantei drepturile băneşti cuvenite cu începere de la data de 06.05.2009 şi până la data reintegrării efective."

Prin Ordinul MECTS nr. 4239 din 20 mai 2011 s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de director la Casa Corpului din judeţul Galaţi, ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/121/2009.

Potrivit art. 50 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa Corpului Didactic, subordonată inspectoratului şcolar.

În vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/121/2009, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi a întreprins demersurile necesare pentru a asigura fondurile în vederea transmiterii acestora la Casa Corpului Didactic Galaţi.

Recurentul a mai susţinut că reclamanta ar fi trebuit să dovedească şi celelalte condiţii ale răspunderii, şi anume, existenţa prejudiciului, legătura de cauzalitate între neexecutarea unei eventuale obligaţii şi prejudiciu.

Instituţia Casa Corpului Didactic Galaţi a efectuat plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite reclamantei, pe de o parte în calitate de angajator, iar pe de altă parte, având calitatea de ordonator terţiar de credite, în baza deschiderii creditelor bugetare solicitării I.S.J. Galaţi.

Prin urmare, Casa Corpului Didactic Galaţi a plătit în mod voluntar toate sumele la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească, aceasta nedispunând cu privire la plata unor dobânzi legale.

Pentru motivele învederate, a solicitat instanţei admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările intimatei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, formulând următoarele apărări.

Reiterând împrejurările de fapt ale cauzei, arată că a cerut obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente drepturilor băneşti cuvenite, conform hotărârilor judecătoreşti irevocabile, începând de la data de 08.06.2012 şi până la data plăţii efective, având în vedere că recurentul pârât a emis Ordinul MECTS nr. 4239 din 20 mai 2011 (existent la dosarul cauzei) către reprezentantul său în teritoriu, IŞJ/CCD Galaţi, de punere în executare a sentinţei civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009, a Curţii de Apel Galaţi şi a deciziei 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a face nicio referire la plata sumelor dispuse de instanţele judecătoreşti.

Achiesează la susţinerea recurentului pârât, în sensul că Ministerul nu face plăţi şi nu se poate reţine culpa sa în neplata drepturilor salariale, însă subliniază că acesta dispune reîncadrarea pe funcţie şi obligă instituţiile subordonate să plătească, acestea din urmă fiind ordonatori terţiari de credite, care pot cere alocarea sumele necesare plăţii.

Mai arată că, în ultimul alineat al recursului, se recunoaşte faptul că CCD/ISJ Galaţi a făcut demersuri, iar ministerul nu a alocat sumele necesare, pentru că, plata drepturilor băneşti de către MECTS s-a făcut pe o perioadă mai mare de 3 ani, cu prescripţia dreptului de a cere dobânda legală la o parte din suma totală.

Existenţa prejudiciului a fost dovedită în prima instanţă, iar ca argument care să susţină crearea prejudiciului invocă însăşi considerentele sentinţei care fundamentează admiterea acţiunii, şi care menţionează:

" acordă plata dobânzilor... începând cu data de 08.06.2012..." reliefând şi faptul că o mare parte din sumele acordate eşalonat au fost prescrise şi nu se mai poate acorda dobânda legală pentru acestea.

Susţine că "plăţile voluntare", la care face referire recurentul pârât, au fost eşalonate în timp, nu au fost plătite la termen, prin urmare atrag dobânzi legale pentru întârzierea plăţii faţă de termenul stabilit de C. muncii, ca urmare, MENCS trebuie să dispună, ca ordonator principal de credite, prin intermediul ISJ Galaţi, în baza calculelor, prin aplicarea dobânzilor BNR, calcule pe care CCD Galaţi trebuie să le efectueze, în calitate de ordonator terţiar de credite.

În concluzie, solicită respingerea recursului formulat.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâtulMinisterul Educaţiei Naţionale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.1. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând criticile formulate, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., presupune nereguli procedurale în ceea ce priveşte încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii. Având în vedere că nu au fost formulate critici care se circumscriu motivului de recurs invocat, Înalta Curte apreciază că nu se impune examinarea legalităţii hotărârii atacate prin prisma acestuia.

Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe este casabilă dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul pârât a susţinut că obligarea sa la plata dobânzilor legale, calculate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale acordate intimatei reclamante prin hotărâre judecătorească, a fost dispusă cu încălcarea condiţiilor de acordare a unor daune interese, nefiind dovedite nici fapta de neexecutare a obligaţiei şi nici prejudiciul şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciul reclamat, condiţii prevăzute de art. 1530 noul C. civ.

Prima instanţă, examinând cererea de chemare în judecată, a reamintit, cu referire la dreptul reclamantei de a beneficia de daune interese sub forma dobânzii legale, că poziţia jurisprudenţială adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2/2014, pronunţată în procedura recursului în interesul legii, confirmă existenţa acestui drept, chiar dacă prin hotărârea judecătorească care obligă angajatorul la plata unor drepturi salariale restante nu îl menţionează în mod expres.

De asemenea, cu privire la temeiurile acordării daunelor sub forma dobânzii legale, prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani nu este necesară dovedirea prejudiciului, iar pe de altă parte, că existenţa prejudiciului a fost recunoscut implicit chiar de dispoziţiile O.U.G. nr. 71/2009, care, la art. 1 alin. (3) prevede că sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

În aceeaşi ordine de idei, prima instanţă a reţinut aplicabilitate dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, precum şi ale art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I, art. 1535 alin. (1) din noul C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea suferită, cât şi beneficiul de care acesta a fost lipsit, cu privire la acest din urmă component subliniind că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească un prejudiciu.

În concluzie, prima instanţă a stabilit, în aplicarea principiului evocat, că reclamanta este îndreptăţită la plata daunelor interese sub forma dobânzii legale, având în vedere că titlurile executorii prin care pârâta a fost obligată la plata unor creanţe salariale au fost executate în mod eşalonat, fapta cauzatoare de prejudiciu, săvârşită cu vinovăţie constând în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii.

Examinând criticile formulate în recurs, instanţa de control judiciar observă că recurentul pârât nu combate argumentat considerentele reţinute de prima instanţă, prin care s-a reţinut, cu corecta aplicare a principiului reparării integrale a prejudiciului, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, că în cauză au fost îndeplinite condiţiile răspunderii pentru plata cu întârziere a unei sume de bani sub forma dobânzii legale.

Înalta Curte apreciază că sunt neconcludente criticile de nelegalitate care vizează lipsa obligaţiei de plată a drepturilor salariale ale reclamantei prin prisma atribuţiilor Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, întemeiate pe argumentul conform căruia recurentul pârât nu este parte în raportul de muncă al reclamantei şi, prin urmare, nu plăteşte drepturile salariale ale acesteia, plata acestor drepturi revenindu-i Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi în temeiul contractului de management educaţional nr. 5292/2008. Aşa cum recunoaşte şi recurentul pârât în cuprinsul memoriului de recurs, acesta figurează în dispozitivul sentinţei civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia nr. 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atât în calitate de titular al obligaţiei de reîncadrare a reclamantei, ca urmare a anulării Ordinului nr. 3936 din 06 mai 2009, cât şi a obligaţiei de plată a drepturilor băneşti cuvenite acesteia cu începere de la data de 06.05.2009 şi până la data reintegrării efective.

Chiar dacă punerea efectivă în executare a dispozitivului hotărârii judecătoreşti implică şi intervenţia altei autorităţi, a Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi, care este un serviciu public deconcentrat al Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, această împrejurare nu constituie un motiv de reformare a hotărârii atacate, întrucât autoritatea răspunzătoare pentru daunele interese moratorii nu poate fi alta decât cea care avea de executat obligaţia principală, aceea de reintegrare în funcţie şi plata drepturilor salariale, în virtutea principiului general aplicabil accesorium sequitur principale.

2.2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 496 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 271 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2017.