Jurisdictional declination for judicial misconduct charges is unappealable when prosecutor-led investigation is mandatory
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the complainant against a sentence that declinied jurisdiction, thereby upholding the lower court's transfer of the case to the competent prosecutor's office and ordering the complainant to pay 500,000 lei in judicial expenses. The dispute arose from a direct criminal complaint against judges for abuse of office, negligence, and prevarication, where the appellate court raised an exception of material incompetence ex officio, noting that the offenses were not eligible for direct complaints to the court under the Code of Criminal Procedure. The High Court ruled that a ruling on the declination of competence is not subject to appeal or cassation, and substantively affirmed the transfer because offenses committed by judges must be prosecuted exclusively by a prosecutor, meaning no valid prosecution had been initiated by the competent authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 291 C. pen, art. 39 C. pen, art. 279 lit. a) C. proc. pen, art. 42 alin. (4) C. proc. pen, art. 209 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Jurisdictional declination for judicial misconduct charges is unappealable when prosecutor-led investigation is mandatory: Recursul este inadmisibil, deoarece potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Partea vătămată B.T. a formulat plângere penală directă împotriva judecătorilor T.M., T.O. și G.C., de la Tribunalul Ialomița, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 32 din 16 aprilie 2004, a admis excepția de necompetență materială a instanței, pusă în discuție din oficiu și în baza art. 39 C. pen. și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, motivându-se că infracțiunile, care fac obiectul plângerii directe, nu figurează printre infracțiunile, prevăzute de art. 279 lit. a) C. proc. pen., în care plângerea prealabilă se adresează direct instanței de judecată.
Împotriva sus-menționatei sentințe, petiționarul a declarat recurs, nemotivat.
Recursul este inadmisibil, deoarece potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului.
De altfel, soluția de declinarea competenței nu este criticabilă, deoarece din coroborarea dispozițiilor art. 281 alin. (1), lit. c) și art. 209 alin. (3) C. proc. pen., rezultă că în cazul infracțiunilor săvârșite de judecători, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
Ori, în cauză nu rezultă că procurorul competent de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a efectuat urmărirea penală.
Așa fiind, corect s-a dispus trimiterea dosarului la parchetul competent, să efectueze urmărirea penală.
În consecință, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul ca inadmisibil și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 500.000 lei, avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.T., împotriva sentinței penale nr. 32 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă petentul să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2004.