Conflict of interest upheld in public official's self-contracted artistic works; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2632 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, reţinând următoarele:

Prin Raportului de evaluare nr. 58392 din 16 mai 2011, Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate a constatat că, în perioada 05.12.2006-12.05.2009, reclamanta s-a aflat în conflict de interese în ceea ce priveşte încheierea a 11 contracte în calitatea sa de director/manager la Circul B. Bucureşti, instituţie publică de cultură a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

În privinţa celor 11 contracte, A.N.I. a dispus sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu existenţa infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen.

Totodată, prin acelaşi raport de evaluare, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 70 şi art. 72 din Legea nr. 161/2003 în ceea ce priveşte 3 contracte semnate de către reclamantă, în calitate de director-manager al Circului B. (preşedinte al Consiliului de Administraţie al Circului B. Bucureşti) şi reclamanta, ca persoană fizică, contracte având ca obiect realizarea regiei şi a scenariilor pentru două spectacole, şi anume - Contractul nr. 830 din 20 februarie 2008 şi Contractul nr. 1681 din 10 aprilie 2008 - precum şi a Contractului de colaborare nr. 1308 din 15 martie 2007 încheiat între Circul B. Bucureşti, reprezentat de reclamantă, şi SC C. SRL, societate în cadrul căreia reclamanta deţine calitatea de acţionar.

Reclamanta a solicitat anularea Raportului de evaluare inclusiv în ceea ce priveşte sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2531 C. pen., cerere care excede obiectului unei acţiuni formulată în temeiul Legii nr. 554/2004.

Astfel fiind, instanţa şi-a limitat analiza, aprecierile şi concluziile exclusiv la constatarea conflictului de interese în condiţiile art. 70 şi 72 din Legea nr. 161/2003 în ceea ce priveşte cele trei contracte enumerate mai sus.

Prin Contractul nr. 830 din 20 februarie 2008, încheiat între Circul B. Bucureşti, pe de o parte, şi reclamanta A., pe de altă parte, s-a achiziţionat creaţia artistică a spectacolului "Pădurea fermecată", respectiv scenariu, regie, texte, cântece etc.

Prin Contractul nr. 1681 din 10 aprilie 2008, încheiat între Circul B. Bucureşti pe de o parte, şi reclamanta A., pe de altă parte, s-a achiziţionat creaţia artistică pentru spectacolul "Dracula în Vacanţă" scenariu, regie, lumini pentru spectacol, texte, cântecele, etc.

Prin Contractul nr. 1308 din 15 martie 2007, Circul B. reprezentat de reclamantă, în calitate de director, pe de o parte, şi SC C. SRL, pe de altă parte, s-a achiziţionat realizarea unor numere de circ pentru diferite concursuri internaţionale şi prezentarea acestora la diferitele emisiuni TV, contract care a fost prelungit prin mai multe acte adiţionale, ultimul fiind încheiat la data de 12.05.2009.

În raport cu dispoziţiile art. 70 şi art. 72 din Legea nr. 161/2003, curtea de apel a reţinut că, în perioada în care au fost încheiate şi executate cele 3 contracte menţionate, reclamanta a deţinut calitatea de director/manager al unei instituţii publice de cultură - Circul B. Bucureşti, aflată în subordinea unei instituţii publice - Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Legea nr. 161/2003 nu a definit noţiunea de persoană care exercită o funcţie publică la care se referă art. 70 şi nu a enumerat nici funcţiile asimilate la care se referă art. 72 din Legea nr. 161/2003.

În raport cu atribuţiile şi sarcinile prevăzute în fişa postului şi contractele de management instanţa reţine că funcţia de director/manager se încadrează în noţiunea de funcţionar public în sensul art. 147 C. pen., aceasta fiind învestită printr-un act administrativ al primarului şi exercitând atribuţii şi însărcinări în serviciul unei instituţii publice de cultură Circul B. Bucureşti.

Din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că reclamanta a avut un interes material direct în ceea ce priveşte încheierea celor două contracte semnate ca persoană fizică, prin care a câştigat onorariile prevăzute pentru spectacolele a căror realizare a fost achiziţionată de Circul B. De asemenea, reclamanta a avut un interes material şi în cazul contractului pe care l-a semnat în calitate de director al instituţiei publice de cultură pe care o conducea şi SC C. SRL, societate la care avea calitatea de asociat, contract prelungit prin acte adiţionale până la data de 12.05.2009.

Instanţa a înlăturat criticile reclamantei referitoare la contradicţia dintre concluziile raportului de evaluare şi soluţia de clasare dispusă de pârâtă în Dosarul nr. x/780/I.I/2009, reţinând că, într-adevăr, prin Referatul de clasare din 13.10.2010 în lucrarea nr. A/780/II/2009, s-a propus clasarea acestei lucrări privind-o pe reclamanta A. însă acest fapt s-a produs ca urmare a publicării în M. Of. al României, Partea I, nr. 294/5.05.2010, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010, şi a expirării termenului prevăzut în art. 147 alin. (1) din Constituţia României, dispoziţiile declarate neconstituţionale din Legea nr. 144/2007 încetându-şi efectele juridice, iar nu din altă cauză care să poată fi apreciată ca fiind în contradicţie cu constatările din raportul de evaluare contestat în prezentul litigiu. Prin urmare, în mod corect autoritatea publică pârâtă, luând act de dispoziţiile Deciziei nr. 415/2010 a Curţii Constituţionale s-a conformat acestora, întocmind Referatul de clasare din data de 13 octombrie 2010 şi dispunând clasarea lucrării cu nr. A/780/II/2009, privind-o pe reclamantă.

Cum la data de 6 noiembrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, la data de 16.11.2010, în temeiul art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din această lege, Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu în lucrarea cu nr. 83283/A/II/16.11.2010, lucrare în care a fost întocmit întocmit raportul de evaluare contestat în cauza de faţă.

Prin urmare, curtea de apel nu a identificat nicio contradicţie sau încălcare a prevederilor legale prin faptul că, în lucrarea anterioară s-a dispus clasarea dosarului privind-o pe reclamantă, pentru motivul arătat, iar nu pentru că nu s-ar fi constatat vreo încălcare, iar, ulterior, în baza prevederilor legale şi competenţelor stabilite prin noua lege, a demarat investigaţiile întocmind Raportul de evaluare ce formează obiectul dosarului de faţă.

Referitor la critica privind aşa-zisa retroactivitate a controlului raportat la perioada supusă verificării, prima instanţă a constatat că este neîntemeiată, conflictul de interese fiind constatat în legătură cu trei contracte care au fost încheiate în perioada 15.03.2007-12.05.2009, dată până la care a fost prelungit contractul nr. 1308/2007 prin actele adiţionale semnate de reclamantă în calitate de director la Circul B.

În ceea ce priveşte critica referitoare la Raportul de evaluare care ar face referiri confuze cu privire la contractele în litigiu, instanţa a reţinut că este neîntemeiată, în sensul argumentelor expuse anterior, agenţia referindu-se la cele 11 contracte în privinţa cărora a sesizat organele de urmărire penală, dar şi la cele 3 contracte în privinţa cărora a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 70 şi 72 din Legea nr. 161/2003.

Critica referitoare la ignorarea dispoziţiilor din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, este de asemenea neîntemeiată, din moment ce, dispoziţiile art. 70 şi 72 din Legea nr. 161/2003 nu disting şi nu exclud "interesul personal de natură patrimonială" derivat din valorificarea unor drepturi de autor de interesul material rezultat din alte surse, situaţii, etc.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2632 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A.

În motivarea recursului se arată că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

a) în mod greşit a reţinut că nu există contradicţie între Referatul de clasare întocmit în Dosarul nr. x/780/II/2009 şi Raportul de evaluare nr. 58392 din 16 mai 2011 întocmit în Dosarul nr. x/A/II/2010, în opinia recurentei contradicţia fiind evidentă;

b) instanţa nu a ţinut cont de referirile confuze la contractele în raport cu care s-a reţinut presupusul conflict de interese;

c) atât intimata, cât şi prima instanţă au încălcat principiul neretroactivităţii legii deoarece au aplicat Legea nr. 144/2007 unor fapte anterioare, perioada avută în vedere în Raport fiind 05.12.2006-12.05.2009;

d) de asemenea, sentinţa este nelegală deoarece, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu sunt întrunite elementele esenţiale ale conflictului de interese în condiţiile în care recurenta nu este funcţionar public, nu a exercitat o funcţie publică de autoritate, s-a abţinut de la vot în cadrul şedinţelor în care au fost discutate propunerile privind propria persoană sau SC C. SRL, a încheiat contractele cu deplina respectare a dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 (fapt confirmat de Primarul General şi de Ministerul Culturii), a încheiat contractele nu în reprezentarea propriei voinţe, ci a voinţei Consiliului de Administraţie iar valoarea contractelor a fost mică şi a adus câştig Circului B.

În drept, au fost invocat generic prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 144/2007, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 8/1996, O.G. nr. 21/2007, Legea nr. 273/2006, O.U.G. nr. 189/2008.

3. Întâmpinare

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului repretând în mod detaliat cele arătate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. 58392/G/II/16.05.2011 şi susţinute în faţa primei instanţe.

4. Incidente procesuale

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.02.2014 cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind repusă pe rol prin încheierea de şedinţă din data de 20.01.2015.

5. Soluţionarea recursului de către Înalta Curte

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Având în vedere că recurenta nu a motivat în drept calea de atac, Înalta va analiza primele două motive de recurs [menţionate la pct. 2 lit. a) şi b) din prezentele considerente] în baza dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. 1865, care permit instanţei să examineze cauza sub toate aspectele; ultimele două motive de recurs [pct. 2 lit. c) şi d) din prezentele considerente] vor fi verificate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece, în esenţă, prin intermediul acestora recurenta pretinde că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Cu privire la presupusa contradicţie între Referatul de clasare întocmit în Dosarul nr. x/780/II/2009 şi Raportul de evaluare nr. 58392 din 16 mai 2011 întocmit în Dosarul nr. x/A/II/2010, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, Înalta Curte confirmă raţionamentul primei instanţe: într-adevăr, clasarea nu a fost dispusă pe fondul pricinii, ca urmare a analizării stării de fapt şi a dispoziţiilor legale referitoare la completarea şi depunerea declaraţiilor de avere şi de interese, ci exclusiv din motive procedurale, ca urmare a publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415/2010 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale Capitolului VI - "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor" (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, dispoziţiile Capitolului I "Dispoziţii generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 (doar în măsura în care prevăd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor), precum şi a dispoziţiilor art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2) şi ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007.

În aceste condiţii, reluarea cercetării în temeiul unor dispoziţii procedurale diferite, neafectate de vicii de neconstituţionalitate, nu contrazice referatul de clasare.

În ce priveşte referirile presupus confuze la contractele în raport cu care s-a reţinut conflict de interese, Înalta Curte constată că atât în cuprinsul Raportului cât şi a sentinţei recurate se arată expres că este vorba de următoarele trei contracte: contractele nr. 830 din 20 februarie 2008 şi 1681 din 10 aprilie 2008 încheiate între Circul B. Bucureşti, al cărei director era recurenta A., pe de o parte, şi A., pe de altă parte, şi contractul nr. 1308 din 15 martie 2007 încheiat între Circul B. reprezentat de recurentă, în calitate de director, pe de o parte şi SC C. SRL (în care recurenta a deţinut calitatea de asociat în perioada de referinţă), pe de altă parte, contract care a fost prelungit prin mai multe acte adiţionale. Aşadar, nu există nicio neclaritate de natură să dea naştere le vreo îndoială referitoare la faptele în legătură cu care s-a reţinut conflictul de interese.

În consecinţă, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. este neîntemeiat.

Referitor presupusa încălcare a principiului neretroactivităţii prin aplicare dispoziţiilor Legii nr. 144/2007 unor fapte anterioare, perioada avută în vedere în Raport fiind 05.12.2006-12.05.2009, Înalta Curte constată că şi această critică este neîntemeiată deoarece principiul se aplică dispoziţiilor de drept material (cu excepţia celor reglementate de legi penale sau contravenţionale mai favorabile), nu şi dispoziţiilor procedurale, cum sunt cele prevăzute de Legea nr. 144/2007, aplicate în cauză, şi care permit autorităţii intimate să verifice fapte anterioare înfiinţării ei.

În ce priveşte dispoziţiile de drept material aplicate recurentei sunt prevăzute de art. 70 şi art. 72 din Legea nr. 161/2003 şi art. 43 pct. 4 raportate la art. 39 pct. 29 din Legea nr. 144/2007, în vigoare la data faptelor.

În sfârşit, în ce priveşte celelalte motive de nelegalitate (respectiv că nu sunt întrunite elementele esenţiale ale conflictului de interese în condiţiile în care recurenta nu este funcţionar public, nu a exercitat o funcţie publică de autoritate, s-a abţinut de la vot în cadrul şedinţelor în care au fost discutate propunerile privind propria persoană sau SC. C. SRL, a încheiat contractele cu deplina respectare a dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, a încheiat contractele nu în reprezentarea propriei voinţe, ci a voinţei Consiliului de Administraţie iar valoarea contractelor a fost mică şi a adus câştig Circului B.), Înalta Curte constată că apărările recurentei sunt de asemenea neîntemeiate.

Astfel, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înţelege "situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Potrivit art. 72 din aceiaşi lege, "Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."

Potrivit art. 43 alin. (4) din Legea nr. 144/2007, dispoziţiile art. 72 din cap. II, titlul IV al Legii nr. 161/2003 se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 39 alin. (1) pct. 5 - 26 şi 28, cu excepţia funcţionarilor publici, pct. 29-33 şi alin. (2), iar pct. 29 la care se face trimitere, printre altele, se referă la "persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice".

Or, la data încheierii celor trei contracte recurenta ocupa funcţia de Director al Circului B., instituţie publică de cultură de interes local, persoană juridică de drept public, fapt ce justifică aprecierea sa ca persoană cu funcţie de conducere într-o instituţie publică (deşi trimiterea de către prima instanţă la dispoziţiile art. 147 C. pen. este eronată deoarece, pentru stabilirea conflictului de interese în prezenta cauză, legea penală nu este aplicabilă, soluţia primei instanţe este legală pentru considerentele indicate de Înalta Curte).

De asemenea, toate cele trei contracte au produs un folos material recurentei, aşa cum justificat se arată în cuprinsul sentinţei.

Aceste împrejurări sunt suficiente pentru a reţine existenţa conflictului de interese, ceea ce înseamnă că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiat.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, văzând sentinţa recurată este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2632 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2015.