Extraordinary appeal against final tax exemption ruling: procedural service defects and limits of material error under Art. 503 CPC

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a înregistrat, sub nr. x/1/2014, cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii nr. 3025 din 25 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.

Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2015, contestatoarea SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reducerea taxei judiciare de timbru de la 20 lei la 0 lei, calificată de instanţă, în raport de cuantumul reducerii solicitate, ca fiind în realitate o cerere de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru.

Prin încheierea din data de 03.11.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte a respins cererea formulată de SC A. SRL, prin care aceasta solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Împotriva încheierii din data de 03.11.2015, petenta a formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/1/2014/a2.

Prin încheierea din data de 03.02.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii din 3.11.2015, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 3.02.2016 a formulat contestaţie în anulare SC A. SRL, înregistrată sub nr. dosar x/1/2016, iar, prin decizia nr. 1286 din data de 20.04.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare petenta SC A. SRL, întemeiată în mod formal pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că pentru data de 3.02.2016, când a avut loc. judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanţa încălcând dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) şi j) C. proc. civ.

De asemenea, mai susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., deoarece în mod nelegal a respins instanţa contestaţia în anulare, deoarece contestaţia a fost corect motivată în fapt şi în drept şi se impunea admiterea acesteia; că, potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ. citarea este obligatorie în orice situaţie; că susţinerea că necitarea nu se înscrie "în neregularitatea procedurii de citare" este nelegală.

Legal citată, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, cu motivarea că decizia nr. 1286 din 20 aprilie 2017 a fost dată în soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri care nu era supusă nici unei căi de atac.

A mai argumentat că în speţă nu pot fi incidente dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ.:

"

(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat prin căile ordinare de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.:

"

Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", acest text de lege reprezentând o aplicaţie a principiului unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi având ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.

În speţă, decizia nr. 1286 din 20 aprilie 2016 a avut ca obiect o încheiere definitivă prin care s-a soluţionat o cerere de reexaminare a taxei de timbru.

Reţinând că, în aceste condiţii, exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare este admisibilă, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, va fi respinsă, ca nefondată.

În continuare, analizând argumentele contestatoarei, Înalta Curte reţine că aceasta critică faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din 20 aprilie 2016, însă acest lucru nu este susţinut de actele şi lucrările dosarului.

În cauza de faţă, pentru termenul de judecată din data de 20.04.2016 procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar contestatoarea însăşi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 223 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 411 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Sub acest aspect, faţă de considerentele expuse anterior şi în raport cu dispoziţiile legale citate, contestaţia în anulare formulată în cauză este nefondată.

Cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare, invocat de SC A. SRL, reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., îl constituie situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor legale anterior citate, noţiune care are strict în vedere erori de ordin formal sau procedural, neputându-se reţine incidenţa art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. numai pentru că instanţa de judecată a adoptat o interpretare defavorabilă contestatoarei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1286 din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva deciziei nr. 1286 din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.