Suspension of enforcement of tax assessments: exemption of public institutions for state-owned property and imminent prejudice.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2014 reclamantul Institutul de Geodinamică a solicitat suspendarea executării deciziilor de impunere nr. 3473 din 03 mai 2014 şi nr. 3473 din 03 iulie 2014, emise de pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 116 pronunţată în data de 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Institutul de Geodinamică, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 şi a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere nr. 3473 din 03 mai 2014 şi nr. 3474 din 03 iulie 2014 până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, solicitând admiterea căii de atac promovată, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a acţiunii.

În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanţele emiterii actelor fiscale contestate şi a susţinut că intimatul nu dovedeşte întrunirea nici uneia din condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A argumentat că în mod legal au fost stabilite obligaţiile fiscale în sarcina intimatului, întrucât acesta nu se încadrează în categoria scutirilor reglementate de legiuitor.

Invocarea, de către intimat, a lipsei disponibilului bănesc afectat stingerii obligaţiilor fiscale nu prezintă relevanţă, atâta vreme cât aceste obligaţii îşi au izvorul în lege.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă:

(i) anularea recursului, în ceea ce priveşte motivele de recurs invocate, întrucât recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate, iar argumentele expuse nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.;

(ii) respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât prin Hotărârea nr. 827 din 23 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea actelor administrativ-fiscale ce face obiectul cauzei;

(iii) pe fondul recursului, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică. Recurenta nu a luat în considerare situaţia juridică a clădirilor în care intimatul îşi desfăşoară activitatea, în sensul că acestea sunt bunuri din domeniul public al statului, conform anexei nr. 17 la H.G. nr. 1705/2006, încadrându-se, astfel în teza I a art. 250 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003. În ceea ce priveşte impozitul pe teren, situaţia juridică a acestuia nu este încă elucidată. În fine, referitor la mijloacele de transport, intimatul are calitatea de instituţie publică, scutită deci de la plata impozitului.

Sumele de bani ale institutului provin de la bugetul statului şi diverse proiecte cu finanţare bugetară, cu destinaţie specială, iar o executare silită ar conduce la blocarea activităţii intimatului.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a respins excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul declarat de pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Se reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, prima instanţă a admis cererea reclamantului, apreciind, în esenţă, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere nr. 3473 din 03 mai 2014 şi nr. 3473 din 03 iulie 2014, emise de Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, prin care au fost stabilite în sarcina acestuia obligaţii de plată de plată a impozitului pe clădiri, teren şi mijloace de transport, în valoare totală de 918.761 lei şi obligaţii accesorii în valoare totală de 171.350 lei, până la pronunţarea instanţei de fond.

La stabilirea impozitelor contestate, Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 a avut în vedere dispoziţiile art. 249 alin. (1), pe cele ale art. 256 alin. (1), pe cele ale 261 alin. (1), precum şi pe cele ale art. 250 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză este de natură a pune sub semnul îndoielii legalitatea deciziilor emise de recurentă, în sensul de a indica incidenţa dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 1, respectiv art. 262 lit. c) din Legea nr. 571/2003, care scutesc pe intimat de plata impozitelor stabilite prin deciziile a căror suspendare s-a solicitat.

Se mai reţine şi că prin sentinţa civilă nr. 827 din 23 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, formulată de reclamantul Institutul de Geodinamică şi, în consecinţă, a anulat decizia SJ 127648 din 01 septembrie 2014, decizia de impunere nr. 3473 din 03 iulie 2014 şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 3473 din 03 iulie 2014.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a constatat, în esenţă, că bunurile clădiri aflate in proprietatea statului şi în administrarea reclamantului sunt scutite de la plata impozitului, că din actele dosarului nu rezultă ca reclamantul ar deţine un drept de proprietate asupra terenului, iar, în considerarea calităţii reclamantului de instituţie publică, acesta este scutit (şi) de taxa asupra mijloacelor de transport.

Hotărârea de anulare, în primă instanţă, a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiţiei cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea condiţiei referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecinţa imediată şi directă a afectării grave a activităţii intimatului-reclamant, raportat specificul execuţiei bugetare a acesteia şi cuantumul sumelor ce fac obiectul titlului executoriu.

În consecinţă, reţinându-se că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata, către intimatul Institutul de Geodinamică, a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata, către intimatul Institutul de Geodinamică, a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2017.