Jurisdictional competence for labor conflict over unpaid loyalty bonuses under special statutory salary regimes

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Obiectul acţiunii judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, la data de 22.02.2017, sub nr. x/84/2017, reclamanţii A. şi B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de Apel Alba Iulia, în calitate de ordonator secundar de credite şi Tribunalul Alba, în calitate de ordonator terţiar de credite, ca prin hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunţată, să se dispună obligarea entităţilor juridice pârâte la:

- în principal, stabilirea şi plata drepturilor băneşti cu titlu spor procentual pentru vechimea în funcţie - spor fidelitate, astfel rezultate din aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară, în raport şi cu valorificarea vechimii efectiv realizată în funcţia profesională avută, începând cu 3 ani anteriori datei înregistrării prezentei cereri introductive şi în continuare, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând de la data naşterii dreptului salarial procentual lunar şi până la plata efectivă a acestora.

- în subsidiar, stabilirea şi plata drepturilor băneşti procentuale menţionate reprezentând sporul procentual pentru vechimea în funcţie - spor fidelitate, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, cu reţinerea condiţiilor de acordare (potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016), sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând de la data naşterii dreptului salarial procentual lunar şi până la plata efectivă a acestuia.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 964 din 8 mai 2017, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întampinare, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Întrucât raporturile juridice deduse judecăţii, privind drepturile salariale ale reclamanţilor sunt guvernate de legi speciale, inclusiv Legea nr. 284/2010, Tribunalul a apreciat că în ceea ce priveşte competenţa materială şi teritorială în judecarea prezentului litigiu îşi găsesc aplicare prevederile art. 7 de la Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, Anexa VI din Legea nr. 284/2010, Curtea de Apel Bucureşti deţinând o competenţă exclusivă în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect nemulţumirea faţă de stabilirea drepturilor salariale.

Prin sentinţa nr. 3372 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, şi Tribunalul Alba în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă, complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Curtea a reţinut că litigiul dedus judecăţii nu se grefează pe un raport juridic de drept administrative care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a mai reţinut că refuzul administrativ al pârâtului Ministerul Justiţiei de a acorda reclamanţilor drepturile salariale solicitate nu reprezintă un act administrativ tipic sau asimilat în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei nu a fost reţinută în favoarea Curţii de Apel Bucureşti nici prin raportare la prevederile art. 7 Capitolul VIII din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit petitelor acţiunii introductive, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, şi Tribunalul Alba obligarea la plata drepturilor salariale cu titlu de spor de fidelitate, astfel rezultate din aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară.

Aşadar, reclamanţii nu au formulat în baza art. 7 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice o contestaţie administrativă împotriva modului prin care au fost stabilite drepturile salariale ale acestora.

Având în vedere petitele acţiunii, este evidentă existenţa unui conflict de muncă ivit în legătură cu raporturile de serviciu dintre reclamanţi şi pârâţi.

Raporturile juridice din cauză sunt raporturi juridice de muncă, iar litigiul dedus judecăţii este unul de dreptul muncii, deoarece obiectul procesului nu îl reprezintă contestarea modalităţii de stabilire a drepturilor salariale, ci obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale cu titlu de spor de fidelitate, astfel rezultate din aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară.

C. muncii reglementează raporturile de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

Acesta se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice.

De esenţa jurisdicţiei muncii este existenţa unui conflict între angajat şi angajator privind drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Conflictul individual de muncă apare în legătură cu plata unor drepturi salariale, ce rezultă din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoarea obligaţiilor stabilite prin raportul de muncă.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În raport de existenţa acestor raporturi de serviciu între părţi şi natura dreptului şi scopului urmărit prin exercitarea acţiunii, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă, complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., A. şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă, c omplet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.