Third-party claim against insurer guarantee fund assigned to Bucharest Court of Appeal as competent forum.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Obiectul acţiunii judiciare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în data de 4 noiembrie 2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi intervenientul forţat B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la plata despăgubirii în cuantum de 433.011,81 lei, din care suma de 425.083,65 RON reprezintă contravaloarea lucrării de protetică, iar diferenţa de 7.928,16 lei reprezintă cheltuieli privind tratamentul; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Încheierea nr. 176 din 1 februarie 2017, Tribunalul Specializat Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, apreciind că acesta este competent să soluţioneze cererea în raport de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13 iunie 2017.

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 305 din 13 iulie 2017, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând următoarele.

Prin precizarea de acţiune depusă la data de 5 iulie 2017, reclamanta A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de despăgubire adresată Fondului la data de 21.01.2016, să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirii în cuantum de 433.011,81 lei, din care suma de 425.083,65 lei reprezintă contravaloarea lucrării de protetic, iar diferenţa de 7.928,16 lei cheltuieli privind tratamentul, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul precizării de acţiune, reclamanta a arătat că a respectat procedura instituită prin art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi la data de 21.01.2016 a adresat o cerere, expediată prin scrisoare recomandată, prin care a solicitat deschiderea dosarului de daună şi plata despăgubirilor astfel cum rezultau din înscrisurile justificative anexate. Cu toate acestea, pârâtul nu a furnizat nici un răspuns la cererea antemenţionată, deşi de la data formulării şi până în prezent au trecut mai mult de 17 luni.

Tribunalul Cluj a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, cauzele care au ca obiect contestaţiile formulate împotriva deciziilor de respingere în tot sau în parte a deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, precum şi cele care au ca obiect obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unui răspuns la cererile de plată depuse de petenţi sau obligarea la soluţionarea cererilor de plată, sunt de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 26.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi a constatat ivit conflictul negativ de competentă.

Curtea a apreciat că litigiul are un caracter civil, iar în măsura în care se va aprecia că poate fi primită modificarea acţiunii cu un nou capăt de cerere prin care s-a cerut obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de despăgubire adresată Fondului de Garantare, la data de 21.01.2016, tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., trebuia să dispună mai întâi disjungerea acestui capăt de cerere şi apoi trimiterea lui la Curtea de Apel Bucureşti pentru a fi soluţionat doar acest capăt de cerere în raport de prevederile art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamanta A. a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat Fondului de Garantare a Asiguraţilor plata sumei de 433.011,81 lei din care 425.083,65 lei contravaloarea lucrării de protetică şi 7.928,16 lei cheltuieli cu deplasarea în vederea tratamentului, în calitate de terţ păgubit în urma accidentului rutier din data de 27.09.2015, provocat de conducătorul auto B., al cărui autoturism era asigurat la Societatea de Asigurare-Reasigurare C. SA.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, Fondul de Garantare a Asiguraţilor are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, iar reclamanta din cauza de faţă este un creditor de asigurări, astfel cum acesta este definit de dispoziţiile art. 4 lit. b) pct. (iii) din actul normativ menţionat, care conferă calitatea de creditor de asigurări şi terţului păgubit îndreptăţit să primească despăgubiri pentru prejudicial suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

În cauza de faţă, reclamanta s-a adresat cu o astfel de cerere Fondului de Garantare a Asiguraţilor, fără a i se comunica vreun răspuns, astfel că lipsa răspunsului poate fi asimilată refuzului de despăgubire.

Legea nr. 213/2015 prevede o competenţă specială în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor comisiei speciale organizate în cazul Fondului de Garantare a asiguraţilor de respingere a cererii de despăgubire, incluzând, prin analogie şi refuzul implicit dedus din nesoluţionarea cererii.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi intervenientul B., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.