Conflict of jurisdiction: trade union's active procedural standing in administrative litigation and alternative territorial competence under Law 554/2004

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul A., în calitate de reprezentant al numitului B., membru de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Lăcusteni, anularea Dispoziţiilor nr. 186 din 30 septembrie 2016 şi nr. 187 din 03 octombrie 2016, emise de pârât.

2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa 805/2017 pronunţată la data de 16 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, reţinând că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Vâlcea, cauza fiind declinată către Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauza de faţă reclamantul Sindicatul A. nu a acţionat în nume propriu, ci a acţionat în calitate de reprezentant legal al funcţionarului, aşa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcţionarul B., care are domiciliul în comuna Lăcusteni, aflat în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.

A arătat că, în cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă în care sunt implicaţi membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este una exclusivă şi ea aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul reclamanţilor, în speţă funcţionarii publici care reclamă drepturi salariale.

3. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă

Cauza a fost înregistrată la data de 31 mai 2017 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, iar la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Prin Sentinţa nr. 2699/2017 pronunţată în data de 13 octombrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Lăcusteni, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Această instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013 nu permit instanţei să-şi invoce din oficiu decât necompetenţa teritorială de ordine publică, iar la art. 129 alin. (2) pct. 3 se prevede că necompetenţa este de ordine publică doar în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În speţă, competenţa reglementată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este o competenţă alternativă, iar nu exclusivă, astfel că în raport de dispoziţiile anterior menţionate Tribunalul Dolj nu era în drept să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, ci, în lipsa invocării acesteia de către pârât prin întâmpinare, era ţinut să soluţioneze cauza.

În subsidiar de această argumentaţie, s-a avut în vedere şi faptul că acţiunea de faţă este formulată de reclamantul B. prin Sindicatul A., în cadrul cererii fiind invocate dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, ce conferă sindicatului un drept de reprezentare legală a membrilor săi în acţiunile privitoare la drepturile acestora.

Organizaţiei sindicale ce a formulat acţiunea de faţă, căreia legea îi recunoaşte dreptul de a acţiona în justiţie în numele membrilor săi şi îi conferă legitimare procesuală activă, nu-i poate fi atribuită decât calitatea de reclamant, iar nu doar pe cea de simplu reprezentant. Într-adevăr, sindicatul este un reprezentant al membrilor săi, însă acest drept de reprezentare derivă direct din lege, iar în plan procesual dreptul legal de reprezentare îi conferă sindicatului şi calitate procesuală activă, după cum se prevede expres la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 şi după cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii.

Întrucât în speţă reclamantul şi-a exercitat prerogativa alegerii, adresându-se, între cele două instanţe alternativ competente, tribunalului de la sediul său, instanţa pe care acesta a înţeles să o sesizeze a devenit exclusiv competentă să soluţioneze cauza, nici pârâtul şi nici instanţa din oficiu nemaiputând invoca necompetenţa.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului Sindicatul A., în numele şi pentru membrul de sindicat B., de anulare a Dispoziţiilor nr. 186 din 30 septembrie 2016 şi nr. 187 din 03 octombrie 2016, emise de pârâtul Primarul comunei Lăcusteni.

Litigiul dedus judecăţii priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul A. în numele membrului de sindicat B., cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Se reţine că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acţionează în vederea protejării drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speţă reclamantul Sindicatul A. a optat pentru Tribunalul Dolj.

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A. în numele şi pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Lăcusteni, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT