Jurisdictional conflict resolved in favor of the Tribunal for public servant disciplinary salary dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/62/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale anularea în totalitate a actului administrativ - Ordinul nr. 15 din 12 ianuarie 2017 emis de aceasta din urmă, reîntregirea drepturilor sale salariale diminuate ca urmare a aplicării sancţiunii precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1271/CA din 11.09.2017, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Braşov a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, precum şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora funcţionarul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea actului de sancţionare.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 153 din 5 octombrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa reţinut că aplicarea sancţiunii disciplinare de diminuare a drepturilor salariale a reclamantului s-a făcut în virtutea raportului de serviciu specific funcţiei publice, existent între reclamant, în calitate de funcţionar public, pe de o parte, şi pârâtă, în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice.

A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

În consecinţa, instanţa a apreciat că excepţia necompetenţei materială invocată de pârâtă este fondată, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, a admis această excepţie şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ - Ordinul nr. 15 din 12 ianuarie 2017 emis de Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, prin care a fost sancţionat disciplinar precum şi acordarea drepturilor salariale diminuate ca urmare a aplicării sancţiunii.

Reținând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenței materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Braşov, aplicarea sancţiunii disciplinare de diminuare a drepturilor salariale a reclamantului s-a făcut în virtutea raportului de serviciu specific funcţiei publice, existent între reclamant, în calitate de funcţionar public, pe de o parte, şi pârâtă, în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice.

Astfel, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Nu în ultimul rând, este de menţionat că ordinul a cărui nulitate se solicită priveşte raportul reclamantului de serviciu, funcţionar public- director executiv al A.N.R.S.P.S. - UT-430, iar, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la competenţă în această situaţie pentru a fi în cazul de excepţie prevăzut de teza finală a art. 109 din Legea nr. 188, competenţa de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, indiferent de emitentul actului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.