Negative jurisdictional conflict over compensation claims by judges serving as electoral bureau presidents and territorial competence under Art. 127 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 14.11.2016, pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au chemat în judecată pe pârâţii Instituţia Prefectului Alba, Instituţia Primarului Gârbova, Consiliul Local al Comunei Gârbova, Instituţia Primarului Ohaba, Consiliul Local al Comunei Ohaba, Instituţia Primarului Cricău, Consiliul Local al Comunei Cricău, Instituţia Primarului Teiuş, Consiliul Local al Oraşului Teiuş, Instituţia Primarului Ceru Băcăinţi, Consiliul Local al Comunei Ceru Băcăinţi, Instituţia Primarului Întregalde, Consiliul Local Întregalde au solicitat obligarea acestora din urmă la plata diurnei în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru perioada în care au îndeplinit funcţia de preşedinte şi locţiitor al biroului electoral, dobânda legală datorată pentru plata cu întârziere a acestei diurne, actualizarea în funcţie de rata inflaţiei şi cheltuieli de judecată.

De asemenea, la data de 25.01.2017, reclamanţii A., I., H., J., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Primarului Teiuş, Consiliul Local al Oraşului Teiuş, Instituţia Primarului Ceru Băcăinţi, Consiliul Local al Comunei Ceru Băcăinţi, Instituţia Primarului Întregalde, Consiliul Local Întregalde, au solicitatat obligarea pârâţilor la plata aceloraşi drepturi.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că la 08.04.2016, au fost desemnaţi în calitate de preşedinţi şi locţiitori la birouri electorale în perioada 08.04.2016-07.06.2016, fiind detaşaţi la aceste birouri pentru organizarea şi efectuarea actelor necesare desfăşurării alegerilor locale.

În toată această perioadă şi-au îndeplinit toate obligaţiile şi îndatoririle prevăzute de lege, desfăşurându-şi activitatea în cadrul acestor birouri conform pontajului de prezenţă.

De asemenea, au solicitat pârâţilor plata drepturilor cuvenite inclusiv decontarea diurnei arătate mai sus.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 837 din 9 iunie 2017, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii au calitatea de judecători la diferite instanţe din raza jud. Cluj şi Alba, iar potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.

A mai reţinut instanţa că, prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016, referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cu privire la interpretarea sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", Înalta Curte a stabilit că aceasta trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă. Cum reclamanţii au calitatea de magistraţi la instanţe din jud. Alba şi respectiv Cluj, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Învestit cu soluţionarea cauzei Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

2.2. Prin sentinţa nr. 4719 din 12 septembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţi la în favoarea Tribunalului Argeş.

Totodată, a constata conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a inaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei de dezînvestire, instanţa a reţinut că în speţă, obiectul cauzei se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1), raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţinând tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege.

A mai reţinut instanţa că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţelor de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În aceste condiţii, reţine instanţa, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A. şi I., devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă este instanţa la care aceştia îşi desfăşoară activitatea, situaţie în care cererea trebuia introdusă la una din instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia din curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Arată instanţa că, în cazul celor doi reclamanţi este vorba despre o competenţă teritorială de ordine publică. După cum se poate observa, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, tribunal aflat în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, curte de apel care este învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Concluzionând, instanţa arată că Tribunalul Argeş este o instanţă competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A. şi I. şi că, odată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţa rămâne legal investita, neputându-şi declina competenţa.

Referitor la ceilalţi opt reclamanţi, avânmd în vedere că aceştia nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza, luând în considerare şi decizia nr. 7/2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, rezultă că instanţa competentă să le soluţioneze cererile este Tribunalului Alba. Însă în cazul acestora nu este vorba despre o competenţă teritorială de ordine publică, astfel încât, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civilă, doar pârâţii sunt cei care au posibilitatea să invoce excepţia necompetenţei teritoriale.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.:

"

(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(...)

(3) Dispoziţiile cuprinse în alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Textul de lege reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu şi se aplică cu prioritate în domeniul competenţei teritoriale atunci când reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute în textul de lege enunţat.

În cauză, aşa cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Cluj în argumntele expuse, reclamanţii au calitatea de judecători la instanţe din Judeţul Alba Iulia, nu şi din Cluj, cum în mod greşit a reţinut Tribunalul Argeş. Astfel: reclamanta A. este judecător la Tribunalul Alba; reclamantul B. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamantul C. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamantul D. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta F. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta E. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta G. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta H. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamantul I. este judecător la Tribunalul Alba şi reclamanta J. este judecător la Judecătoria Alba Iulia.

Având în vedere limitele impuse în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Argeş, ca instanţă competentă, de acelaşi grad, situată în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti şi învecinată Curţii de Apel Alba Iulia.

În ceea ce priveşte situaţia reclamanţilor care nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. şi pârâţii Instituţia Prefectului Alba, Instituţia Primarului Gârbova, Consiliul Local al Comunei Gârbova, Instituţia Primarului Ohaba, Consiliul Local al Comunei Ohaba, Instituţia Primarului Cricău, Consiliul Local al Comunei Cricău, Instituţia Primarului Teiuş, Consiliul Local al Oraşului Teiuş, Instituţia Primarului Ceru Băcăinţi, Consiliul Local al Comunei Ceru Băcăinţi, Instituţia Primarului Întregalde, Consiliul Local Întregalde în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.