Peremption of recourse for failure to prosecute and unjustified party absence

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1612 din data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 680/CAF din data de 5 octombrie 2015 a Tribunalului Alba, secţia a contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, în Dosarul nr. x/107/2015.

Împotriva deciziei nr. 1612 din data de 31 octombrie 2016 pronunţaţă de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar la termenul din 15 octombrie 2017, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an şi pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 15 februarie 2017 constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi procedura de citare a fost îndeplinită conform dispoziţiilor legale, precum şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Datorită faptului că, până la data de 15 februarie 2017, niciuna dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 416 şi art. 417 C. proc. civ. prevăd următoarele:

"

Art. 416 Cererile supuse perimării

(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

Art. 417 Întreruperea cursului perimării

Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 C. proc. civ., "(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea."

Prin urmare, perimarea reprezintă o sancţiune procedurală pentru lipsa de stăruinţă a părţii în desfăşurarea judecăţii.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură ce nu a mai fost urmat, din motive imputabile părţii, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei.

În cazul de faţă, ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă a fost Încheierea de suspendare a judecăţii din 15 februarie 2017, acesta fiind de altfel şi momentul de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, conform art. 416 alin. (2) C. proc. civ., cum corect a apreciat şi instanţa de fond.

Fiind un termen procedural stabilit pe "luni" - respectiv 6 luni - el se calculează potrivit regulilor de drept comun stabilite de art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ. Din conţinutul dosarului se poate constata fără putinţă de tăgadă pasivitatea procesuală, lipsa de stăruinţă în judecată, de care a dat dovadă recurentul-reclamant.

Înalta Curte amintește în acest sens că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.

Această atitudine nu poate fi altfel calificată de instanţa de control judiciar decât o încălcare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ. sancţionată de legiuitor cu perimarea, ce intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, din cauza rămânerii în nelucrare a cauzei, din vina părţii, un anumit timp, prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417-416 C. proc. civ., motiv pentru care instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1612 din data de 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.