Admissibility of annulment action against refusal to pay ineligible EU-funded expenses without prior administrative complaint

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. x/33/2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării de competenţă, reclamanta SC A. SRL, prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei - Autoritatea de Management P.O.S. C.C.E., a solicitat modificarea Deciziei nr. 304041 din 01 octombrie 2013 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, în sensul admiterii contestaţiei formulată de reclamantă şi desfiinţarea Notificării nr. 234717 din 03 decembrie 2012, cu consecinţa anulării corecţiei financiare.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 360 din 26 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Operaţional Sectorial de "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerul Economiei - A.M. P.O.S. C.C.E.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 360 din 26 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând soluţia instanţei de fond pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă a arătat că prima instanţă a respins neîntemeiat cererile de probatorii, încălcând dreptul părţii la apărare.

În acest sens a arătat că, în temeiul art. 22 C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a arătat că respingerea de plano a probaţiunii solicitate în termen legal şi în mod procedural fără o motivare are semnificaţia juridică a unei antepronunţări implicite a instanţei asupra pricinii, precum şi a unei părtiniri disimulate favorabilă pârâtelor.

Instanţa de fond avea posibilitatea de a verifica dacă Raportul Comisiei a fost întocmit în mod legal şi astfel să se pronunţe în sensul anulării, modificării sau menţinerii acestuia.

Consideră recurenta-reclamantă că administrarea tuturor probelor solicitate în scris, în faţa primei instanţe, era necesară pentru aflarea adevărului.

O altă critică a sentinţei primei instanţe se referă la obiectul cererii deduse judecăţii, recurenta-reclamantă arătând că acţiunea a fost formulată împotriva Deciziei nr. 304041 din 01 octombrie 2013 şi implicit împotriva Raportului Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei, care era ataşat.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că în calitate de beneficiar al proiectului "Achiziţii de utilaje noi" cod SMIS 14693, obiect al contractului de finanţare nr. 63/M/07.02.2011, încheiat în cadrul POS CCE, Axa prioritară 1, DMI 1.

1., operaţiunea a_apelul A1 "Spijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.075.000 - 6.045.000 lei acordat pentru investiţii IMM", urmare a derulării procedurilor de achiziţie necesare implementării proiectului, a depus cererea de rambursare nr. 1 înregistrată la OI IMM cu nr. 255311 din 27 mai 2012, valoare totală a cheltuielilor eligibile solicitate fiind în sumă de 4.548.510,60 lei, valoare aprobată de OI IMM şi propusă spre bun de plată către AM POS CCE.

Urmare a verificării de către AM POS CCE a cererii de rambursare nr. 1 finală, s-a emis lista de verificare nr. 1906 din 04 octombrie 2012, conform căreia a fost aprobată plata pentru suma de 3.416.505,55 lei din care FEDR 2.938.194,78 lei şi BS 478.310,77 lei şi respinsă plata pentru suma de 1.132.005,05 lei reprezentând corecţii financiare de 25% aplicate la valoarea eligibilă a contractelor de achiziţie nr. PS-0210 din 30 august 2011, nr. 54 din 30 august 2011 şi nr. 125 din 26 martie 2011, în conformitate cu dispoziţiile pct. 2.1. din Anexa 2 la O.U.G. nr. 66/2011, pentru nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă.

Prin adresa AM POS CCE nr. 234717 din 03 decembrie 2012 s-a comunicat recurentei-reclamante motivul respingerii la plată a sumelor, iar împotriva acestei adrese reclamanta a formulat contestaţia nr. 235011 din 11 decembrie 2012.

Comisia numită de directorul general al AM POS CCE a emis Raportul de soluţionare a contestaţiei, care a fost comunicat cu adresa nr. 304041 din 01 octombrie 2013, iar concluziile raportului au fost de respingere a contestaţiei.

Anterior înregistrării acţiunii în contencios administrativ ce face obiectul prezentei cauze, recurenta-reclamantă a formulat plângerea nr. 1345 din 23 ianuarie 2014 înregistrată la AM POS CCE cu nr. 201480 din 24 ianuarie 2014.

Prin adresa nr. 201719 din 29 ianuarie 2014 AM POS CCE a comunicat recurentei-reclamante faptul că "în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 contestaţia formulată se încadrează în categoria plângerilor prealabile şi, drept urmare, consideră cererea soluţionată".

În final, recurenta-reclamantă a arătat că, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii i s-a îngrădit accesul la justiţie.

4. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 12 iulie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2017, s-a admis în principiu recursul declarat de pârât şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului în şedinţă publică.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat modificarea Deciziei nr. 304041 din 01 octombrie 2013 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, în sensul admiterii contestaţiei formulată de reclamantă şi desfiinţarea Notificării nr. 234717 din 03 decembrie 2012, cu consecinţa anulării corecţiei financiare.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, prin contestaţia împotriva actului administrativ nr. 234717 din 03 decembrie 2012, prin care a fost respinsă la plată suma de 1.132.005,05 lei din totalul de 4.548.510,60 lei, reclamanta a solicitat mai întâi anularea actului mai sus evocat, ca neavând bază legală.

Prima instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă considerând că nu a fost urmată procedura prealabilă obligatorie impusă de capitolul V din O.U.G. nr. 66/201, înscrisul nr. 304041 din 01 octombrie 2013 emis de pârâtul Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" nefiind o decizie de soluţionare a contestaţiei.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că notificarea 234717 din 03 decembrie 2012, care reprezintă obiectul propriu-zis al acţiunii, nu este un titlu de creanţă prin care să se fi aplicat reclamantei corecţii financiare în sensul capitolului III din O.U.G. nr. 66/2011, ci un act prin care au fost respinse la plată cheltuielile considerate neeligibile, fiind aprobate cheltuielile eligibile. Sunt incidente, în acest caz, prevederile din capitolul I art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli."

Activitatea de prevenire a neregulilor şi procedura de respingere la plată a cheltuielilor neeligibile sunt reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 în mod diferit faţă de activitatea de constatare a neregulilor şi procedura de stabilire a creanţelor bugetare pentru plăţile care au fost deja efectuate. Suprapuneri între cele două proceduri pot exista doar în măsura în care legea prevede în mod expres acest lucru, edificator în acest sens fiind art. 7 din ordonanţă potrivit căruia "(1) În situaţia în care, în urma verificărilor administrative şi/sau la faţa locului, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene consideră necesare investigaţii suplimentare pentru a stabili eligibilitatea cheltuielilor care i-au fost solicitate la rambursare/plată de către un beneficiar, aceasta are dreptul, înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiar, să se adreseze pentru realizarea acestor investigaţii structurilor de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (4).

(2) Verificările efectuate de structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (4) în vederea constatării caracterului eligibil al unor cheltuieli solicitate de un beneficiar înainte de rambursarea/plata lor de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene se organizează şi se desfăşoară după proceduri proprii şi reprezintă o activitate distinctă de activitatea organizată şi desfăşurată în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1)-(16)."

Or în capitolul I din ordonanţă nu este reglementată o procedură prealabilă obligatorie în cazul contestării unui act prin care au fost respinse la plată cheltuieli considerate neeligibile. Procedura prealabilă obligatorie la care face trimitere instanţa de fond este reglementată în capitolul V din ordonanţă exclusiv cu privire la titlurile de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli. Numai în cazul contestării unui titlu de creanţă acţiunea poate fi formulată doar împotriva deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă, aşa cum impune art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea ca inadmisibilă întrucât, în ceea ce priveşte actul prin care au fost respinse la plată o parte dintre cheltuielile solicitate de reclamantă (şi care reprezintă obiectul propriu-zis al acţiunii), nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. În consecinţă, recursul va fi admis şi sentinţa atacată va fi casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

6. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere toate apărările şi susţinerile părţilor urmând a analiza cauza pe fondului ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SRL Bistriţa împotriva sentinţei nr. 360 din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2017.