Invalidity of notarial admission contest validation due to insufficient judicial stamp duty on appeals

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.02.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia pentru verificarea condiţiilor de înscriere la concursul de admitere în funcţia de notar public din cadrul Institutului Notarial Român, Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de candidaţii respinşi la înscrierea la concursul de admitere în funcţia de notar public din cadrul Institutului Notarial Român, Institutul Notarial Român şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România prin Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, a solicitat:

- suspendarea executării hotărârii nr. 172 din 13 februarie 2015 pronunţată de Comisia pentru verificarea condiţiilor de înscriere la concursul de admitere în funcţia de notar public din cadrul Institutului Notarial Român;

- suspendarea executării hotărârii nr. 272 din 20 februarie 2015 pronunţată de Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de candidaţii respinşi la concursul de admitere în funcţia de notar public din cadrul Institutului Notarial Român;

- suspendarea procedurii (sau hotărârii) de validare de către Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România a rezultatelor concursului de admitere în funcţia de notar public organizat în zilele de 24 şi 26 februarie 2015 pentru postul situat în localitatea Podu Turcului din judeţul Bacău, până la soluţionarea acţiunii de fond.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1396 din 19 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 20 din 12 martie 2015 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în ce priveşte postul de notar public din localitatea Podu Turcului, jud. Bacău, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2015 şi a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 172 din 13 februarie 2015 pronunţată de Comisia pentru verificarea condiţiilor de înscriere la concursul de admitere în funcţia de notar public din cadrul Institutului Notarial Român şi cererea de suspendare a hotărârii nr. 272 din 20 februarie 2015 pronunţată de Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de candidaţii respinşi la înscrierea la concursul de admitere în funcţia de notar public din cadrul Institutului Notarial Român.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1396 din 19 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, au declarat recurs pârâţii Institutul Naţional Român şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, precum şi numitele B., C., D. şi E.

3.1. Pârâţii Institutul Naţional Român şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi-au întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare.

3.2. Numitele B., C., D. şi E. şi-au întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate.

4. Apărările formulate

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului formulat de recurentele B., C., D. şi E., iar în ceea ce priveşte recursul formulat de pârâţii Institutul Naţional Român şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a solicitat să fie respins ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (3) din acelaşi cod, că recursul formulat de pârâţii Institutul Naţional Român şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România este admisibil sub rezerva completării taxei judiciare de timbru cu o taxă de încă 50 lei, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului, de la valoarea achitată de 50 lei, la valoarea de 100 lei, iar recursul formulat de recurentele B., C., D. şi E. este inadmisibil, în principal, ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei, iar în subsidiar, în măsura timbrării căii de atac declarate, până la data analizării de completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ., potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

6.1. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă

Analizând cererile de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii căii de atac pentru insuficienta timbrare a recursului pârâtelor şi pentru netimbrarea recursului declarat de persoanele fizice, după cum se va arăta în continuare.

Astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că atât recursul pârâţilor, cât şi recursul unor persoane fizice nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, întrucât nici pârâţii, şi nici persoanele fizice nu au ataşat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, s-a constatat că taxa judiciară de timbru datorată de pârâţi pentru soluţionarea recursului este în cuantum de 100 lei şi, întrucât aceştia au depus la dosar o taxă de timbru în cuantum de doar 50 lei, conform chitanţelor aflate la dosar, s-a apreciat că se impune completarea de către aceştia a taxei judiciare cu încă 50 lei, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului. În raport de aceleaşi dispoziţii legale, s-a constatat că persoanele fizice datorează de asemenea o taxă de timbru de 100 lei, care se impune a fi achitată de către acestea tot până până la data analizării de către completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului

Înalta Curte constată că, deşi atât pârâţii, cât şi persoanele fizice au fost încunoştiinţaţi cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 lei, în completare la taxa datorată pentru soluţionarea recursului pârâţilor, respectiv de achitare a unei taxe de 100 lei, datorată pentru soluţionarea recursului persoanelor fizice, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală până la acest moment al examinării admisibilităţii în principiu a recursurilor formulate.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

De asemenea, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3), această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenţii nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte reţine că recurenţii nu au îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursurilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul pârâţilor, ca insuficient timbrat, iar recursul persoanelor fizice, ca netimbrat.

6.2. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea ambelor recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Institutul Notarial Român împotriva sentinţei civile nr. 1396 din 19 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Anulează recursul declarat de recurentele B., C., D. şi E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.