Inadmissibility of administrative appeal due to tardiness under 15-day statutory deadline

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.10.2014, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, anularea Deciziei nr. 129425 din 05 august 2014 emisă de pârâtă.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 4 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 269 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului, a formulat recurs, neîntemeiat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate

Intimatul Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice (potrivit O.U.G. nr. 85/2014 şi O.U.G. nr. 6/2013), prin care a invocat nulitatea recursului formulat de reclamantă, ca urmare a nemotivării în termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, precum şi ca urmare a depunerii recursului direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi nu la instanţa de fond.

5. Procedura de examinare a recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi cod, că recursul este inadmisibil, fiind motivat cu depăşirea termenului, sancţiunea fiind prevăzută de art. 489 C. proc. civ., precum şi ca urmare a intervenirii nulităţii prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ. pentru nedepunerea recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

6.1. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care, la art. 20 alin. (1), stipulează că:

" hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că reclamanta a declarat recurs la data de 27 mai 2015, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 21 aprilie 2015 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 7 mai 2015.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speţă, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, sub aspectul cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

6.2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 185 alin. (1) şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei R.N.P. Romsilva, prin Administraţia Parcul Naţional Piatra Craiului, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta R.N.P. Romsilva, prin Administraţia Parcul Naţional Piatra Craiului, împotriva sentinţei civile nr. 269 din 4 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.