Applicability of administrative litigation appeal deadlines to incidental requests for judicial fee refunds in administrative cases.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Botoşani, la data de 17.05.2016, sub nr. x/40/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi Baroul Botoşani, anularea Deciziei nr. 55 din 27 iulie 2012 a Consiliului Baroului Botoşani, a Adresei nr. 373 din 17 decembrie 2015 a Decanului Baroului Botoşani şi a Adresei nr. 35 din 20 ianuarie 2016 a Consiliului Baroului Botoşani, precum şi obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumei de 9.000 lei şi respectiv 3.000 lei reactualizate şi indexate.

În cadrul acestui dosar, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 32 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în Dosarul nr. x/40/2016, a fost respinsă cererea reclamantei de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a promovat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. x/40/2016/a3, pentru a cărui soluţionare s-a pus în vedere recurentei să depună o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, al cărei cuantum a fost redus la 50 lei, conform încheierii nr. 31 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/40/2013/a3.1.

La termenul de judecată a recursului formulat de reclamanta A., împotriva încheierii din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Botoşani, respectiv la termenul din 18 octombrie 2016, recurenta a depus şi o cerere de restituire a taxei de timbru în valoare de 50 lei.

Prin decizia nr. 1365 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 22 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani, ca nefondat, precum şi cererea de restituire taxă timbru formulată de aceasta, ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2016, în Dosarul nr. x/40/2016/a3.2, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 1365 din 18 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/40/2016/a3, în sensul că hotărârea cu privire la respingerea ca nefondată a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nedatorate, nu este definitivă, ci poate fi atacată cu apel potrivit procedurii necontencioase prevăzută de art. 534 C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea nr. 36/CC din 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea petentei şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 1365 din 18 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/40/2013/a3, în sensul că la al treilea paragraf din dispozitiv se va menţiona "Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru cererea de restituire a taxei de timbru şi definitivă în rest, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Suceava", în loc de "Definitivă", cum din eroare s-a trecut.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta A., solicitând admiterea căii de atac declarate în cauză, în sensul menţionării corecte a căii de atac din cuprinsul încheierii nr. 36 din 22 noiembrie 2016, ca fiind dată cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea acestei încheieri, iar nu cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cum eronat menţionează instanţa în dispozivul încheierii.

Astfel, potrivit art. 634 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care instanţa dispune respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru se dă cu drept de apel, nu cu drept de recurs, iar ca dovadă a susţinerilor sale a ataşat un extras din sistemul informatic Ecris, cu privire la soluţia pronunţată în dosarul civil nr. x/180/2014 de Judecătoria Bacău, secţia civilă, care, prin încheierea din 27.05.2016, a respins o cerere de restituire taxă judiciară de timbru, calea de atac deschisă părţii, fiind apel în 30 de zile comunicare.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii B., C. şi Baroul Botoşani nu au formulat întâmpinări în cauză.

5. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2017, Înalta Curte a recalificat apelul declarat în cauză ca fiind recurs, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Nemulţumirea părţii, ce a generat exercitarea prezentei căi de atac, constă în faptul că în încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în camera de consiliu cu nr. 36 din data de 22.11.2016, s-a menţionat "Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru cererea de restituire a taxei de timbru", în loc. de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cum era corect în opinia recurentei.

În susţinerea argumentelor sale, recurenta a arătat că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru de 50 lei la care a fost obligată nelegal pentru judecarea recursului formulat potrivit Legii nr. 47/1992 art. 29 alin. (5) în termen de 48 de ore împotriva dispoziţiei din încheiere din 22 septembrie 2016 pronunţată în dosar civil nr. x/40/2016 Tribunalul Botoşani, secţia II-a civilă, de contencios administrativ, trebuia judecată de instanţă potrivit C. proc. civ. - Cartea a III-a Procedura necontencioasă judiciară art. 527-537, având în vedere dispoziţiile C. proc. civ., art. 527 "Domeniu de aplicare. Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (...)".

Înalta Curte reţine, în primul rând, că potrivit principiului legalităţii căii de atac, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În acest context, trebuie menţionate şi prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. conform cărora cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită. În această situaţie, în exerciţiul rolului activ, judecătorul trebuie să dea calificarea exactă a căii de atac în funcţie de prevederile legii.

Aşadar, în speţă, chiar dacă partea şi-a întemeiat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru pe prevederile art. 527-537 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod legal a calificat cererea recurentei ca o cerere accesorie formulată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, care urmează regulile de principiu ale acestui cadru procesual.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 dispoziţiile legii se completează cu prevederile codului civil şi cu cele ale codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor specifice, pe de altă parte.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia nr. 17/2017 într-un recurs în interesul legii, prin care a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Ca atare, fiind o cerere accesorie într-un litigiu în care regulile de procedură urmează un cadru special reglementat, solicitarea reclamantei a fost în mod legal calificată, iar calea de atac legal stabilită ca fiind recursul în termen de 15 zile de la comunicare, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, invocarea de către recurentă a unei soluţii pronunţate de Judecătoria Bacău, secţia civilă, potrivit încheierii din 27.05.2016 dată în şedinţa camerei de consiliu din dosar civil nr. x/180/2014, ataşată la dosar, nu poate fi un argument în favoarea acesteia, de vreme ce litigiul respectiv a fost soluţionat potrivit regulilor de drept comun, iar nu conform legislaţiei speciale a contenciosului administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ. va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 36 din 22 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.