Appeal against administrative reimbursement denial dismissed as appeal filed after pre-complaint deadline exceeded, upholding lower court's inadmissibility ruling

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 martie 2015, reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, a solicitat anularea parţială a Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 5, întrucât cererea nu a fost validată integral, respectiv şi pentru suma de 9.878,11 lei fără TVA privind proiectul cod SMIS 39174 şi validarea sumei de 9.878,11 lei fără TVA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1683 din 12 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii plângerii prealabile, respingând cererea reclamantului ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurentul-reclamant că excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă în mod nelegal de prima instanţă.

Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut că "la data de 08.09.2014, reclamantul a depus la registratura pârâtului contestaţie formulată împotriva Notificării nr. 2984-P/21.07.2014, contestaţie înregistrată sub nr. 68814 din 08 septembrie 2014", nu a reţinut faptul că aceasta a fost formulată în termen legal. Apreciază că, în speţă, termenul de depunere a contestaţiei a început să curgă de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul actului contestat şi a fost înregistrat la ministerul reclamant, sub nr. 1024 din 06.08.2014, astfel încât aceasta este data de la care a început să curgă termenul în care se putea formula plângere prealabilă.

Recurentul susţine că în cauza de faţă au fost respectate prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, conform cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Prin urmare, arată recurentul că, şi în situaţia în care s-ar reţine că plângerea prealabilă a fost introdusă cu depăşirea termenului de 30 de zile (împrejurare inexistentă în speţă), cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen legal.

4. Apărarea intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului.

Excepţia inadmisibilităţii cererii a primit o soluţie fondată, întrucât, data la care reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul actului şi de la care a început să curgă termenul în care se putea formula plângere prealabilă este 21.07.2014, când notificarea i-a fost transmisă prin fax de către AM PO DCA, iar nu 06.08.2014, când a fost înregistrată la sediul ministerului, cum greşit susţine acesta.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea în fond.

Prin încheierea de la aceeaşi dată, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului cauzei, în raport de dispoziţiile art. 10 şi 12 din O.U.G. nr. 1/2017, în sensul menţionării, în calitate de recurent-reclamant a Ministerului Educaţiei Naţionale (în locul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice) şi, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în locul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice).

5.2. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Acţiunea judiciară iniţiată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale are ca obiect anularea parţială a Notificării nr. 2984-P/21.07.2014 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 5 emisă de MDRAP (în prezent MDRAPFE), prin care a fost validată doar suma de 593.179,17 lei, însă nu şi suma suma de 9.878,11 lei fără TVA privind proiectul cod SMIS 39174.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii plângerii prealabile, invocată de pârât, prima instanţă a ajuns la concluzia că aceasta este întemeiată, respingând cererea reclamantului ca inadmisibilă.

Se reţine astfel că soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speţă, s-a solicitat anularea unui act administrativ unilateral, fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care, prin art. 7 alin. (1), condiţionează sesizarea instanţei de îndeplinirea procedurii prealabile administrative.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a fi valabilă, procedura prealabilă trebuie îndeplinită în cadrul unor termene prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Nerespectarea acestor termene echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile. Termenul general pentru îndeplinirea acestei proceduri în cazul actelor administrative unilaterale cu caracter individual este de 30 de zile şi se socoteşte de la data comunicării actelor respective.

În cauză, instanţa de control judiciar reţine că actul a cărui anulare se solicită a fost comunicat reclamantului, prin fax, la data de 21.07.2014, iar contestaţia/plângerea prealabilă a fost depusă la registratura pârâtului la data de 08.09.2014, cu depăşirea termenului de 30 de zile de la data comunicării actului, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul susţine fără temei că data luării la cunoştinţă asupra actului administrativ individual atacat ar fi data înregistrării lui la registratura acestuia, adică 06.08.2014.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004:

"

(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, acestuia (...);".

Cum norma citată nu conţine dispoziţii privind modalitatea de comunicare a actului se aplică prin similitudine dispoziţiile C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, potrivit art. 2 C. proc. civ.

Aşa fiind, comunicarea prin fax poate fi circumscrisă modalităţii la care se referă art. 154 alin. (6) teza I C. proc. civ.:

" alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia" şi, prin aceasta, mai ales în contextul actual, trebuie acceptată ca fiind conformă cu spiritul reglementării citate. Ceea ce este esenţial, este ca actul să fie adus la cunoştinţa destinatarului său.

Din înscrisul existent la dosarul instanţei de fond rezultă că la numărul de fax aparţinând reclamantului, în data de 27 iulie 2014, ora 14.22, a fost primit (result OK) actul (notificarea nr. 2984-P/21.07.2014), compus din două pagini, aşa încât se apreciază că autoritatea pârâtă nu doar că a comunicat în data de 21.07.2014 actul administrativ contestat, dar ministerul reclamant a şi primit-o şi, prin urmare, aceasta este data de la care trebuie calculat termenul de 30 zile în care reclamantul putea să formuleze plângere.

Nici la judecata în primă instanţă şi nici în recurs, recurentul-reclamant nu a contestat transmiterea realizată prin fax sau că numărul de fax nu i-ar aparţine, acreditând doar ideea că singura comunicare valabilă este cea realizată prin poştă.

Legiuitorul nu a impus o condiţie referitoare la mijloacele prin care să se realizeze comunicarea, ceea ce înseamnă că nu există nici o prevedere din care să se poată desprinde concluzia că transmiterea documentului prin intermediul poştei ar avea întâietate faţă de alte modalităţi în format electronic, singura cerinţă fiind aceea a comunicării. Or, în cauza de faţă, comunicarea actului administrativ contestat s-a făcut în data de 21.07.2010, prin fax, dată asupra căreia nu există niciun dubiu.

Prin urmare, în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit că a formulat plângere prealabilă în termen de 30 de zile de data comunicării notificării, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod just a respins acţiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 1683 din 12 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.