Conflict of interest in local council voting on public pasture auctions via association presidency

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 iulie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 27304/G/II/01.07.2014 întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 273 din 19 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi admiterea contestaţiei sale, cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. 27304/G/II/01.07.2014 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin cererea de recurs, în esenţă, recurentul-reclamant a reluat ad litteram susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Cu referire la nulitatea Raportului de evaluare, a solicitat ca intimata pârâtă să depună la dosar, în două exemplare, o copie a confirmării de primire cu semnătura sa sau a soţiei sale, întrucât pe confirmarea de primire de la dosar se indică faptul că mama sa este cea care a semnat de primire. Sub acest aspect, recurentul a arătat că mama sa are peste 90 de ani, nu mai este lucidă şi nu avea cum să semneze şi mai apoi să îl înştiinţeze că a primit o scrisoare. În plus, semnătura de pe confirmarea de primire nu este a mamei sale, în susţinere, menţionând că depune copia actului de identitate al mamei sale cu semnătura dată în faţa serviciului de stare civilă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul reclamant a susţinut că intimata pârâtă nu explică, prin articolele invocate, cum ar fi trebuit să voteze şi cum a fost prejudiciul cauzat prin votul său, vot care este în conformitate cu prevederile legale, întrucât legea prevedea organizarea licitaţiei. Totodată, recurentul-reclamant a arătat că nu există legătură de cauzalitate între votul exprimat şi cererea nr. 944 din 28 februarie 2013 privind închirierea unei suprafeţe de teren, cerere care, alături de cele ale altor consilieri locali, viza un alt teren şi care nu a fost supusă votului, fiind doar informaţi petenţii că se va organiza licitaţie pentru toate terenurile.

Un ultim aspect învederat de recurent a vizat lipsa legăturii de cauzalitate faţă de calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru agricultură, activităţi economice, financiare, amenajarea teritoriului, urbanism, protecţia mediului şi turism.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională pentru Integritate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile recurate, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea în fond.

5.2. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 27304/G/II/01.07.2014, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul contestat, în urma activităţii de evaluare, au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese, în conformitate cu prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f) şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, întrucât reclamantul A., în perioada mandatului 2012-2016 de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Vintilă Vodă, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Comunei Vintilă Vodă nr. 8 din 11 aprilie 2013 prin care a fost aprobată închirierea prin licitaţie publică cu strigarea a păşunii comunale, iar în şedinţa consiliului local, s-a pus în discuţie şi cererea nr. 944 din 28 februarie 2013 prin care a solicitat aprobarea arendării a 45 ha păşune din Comuna Vintilă Vodă, iar ulterior adoptării Hotărârii nr. 8 din 11 aprilie 2013, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Animale Vintilă Vodă, a depus oferte în sensul participării la licitaţia organizată, astfel că asociaţia a încheiat Contractele de închiriere nr. 2382/2013 şi nr. 2381/2013, având ca obiect închirierea unei suprafeţe de 53 ha păşune.

Prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, motiv pentru care reclamantul a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond nu a avut în vedere motivele de nulitate invocate şi că, în mod greşit, a reţinut faptul că în speţă sunt aplicabile prevederile regimului conflictului de interese.

Criticile din recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate în cauza dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte nulitatea raportului de evaluare pentru încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, se constată că această excepţie a fost respinsă în mod corect de către instanţă, din actele dosarului rezultând că reclamantul a fost înştiinţat despre demersurile efectuate împotriva sa, potrivit scrisorii recomandate cu confirmare de primire ridicată de la oficiul poştal la data de 17.07.2013.

Susţinerea recurentului că nu ar fi fost respectată procedura de informare, întrucât pe confirmarea de primire de la dosar se prezumă că a semnat mama sa în vârstă de 90 de ani, iar semnătura nu i-ar aparţine acesteia, nu poate fi primită de instanţa de control judiciar. Deşi aceste aspecte au fost invocate şi în faţa instanţei de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2014, iar recurentul-reclamant avea posibilitatea să formuleze o cerere pentru înscrierea în fals în faţa primei instanţe, acesta nu a înţeles să solicite acest mijloc de probă. Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că la dosar există dovezi care nu au fost contestate, pe dovadă este aplicată semnătura şi produce efecte.

Pe de altă parte, recurentul nu a dovedit că în etapa judiciară nu a putut să-şi exercite/nu şi-a exercitat dreptul la apărare. Potrivit Legii nr. 176/2010 împotriva raportului de evaluare se poate formula cale de atac la instanţa de judecată, astfel că în această etapă reclamantul va putea combate toate susţinerile emitentului actului, ceea ce în cauză s-a şi întâmplat.

Un alt motiv de nulitate invocat a fost cel referitor la încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010. Or, şi acest motiv a fost găsit neîntemeiat de către instanţă, care a reţinut că sesizarea autorităţii s-a făcut ca urmare a unei petiţii, act ce reprezintă un mod de sesizare al organelor statului. Prin petiţia formulată au fost semnalate aspecte în sensul nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese de către recurentul reclamant, astfel încât petiţia este o modalitate de sesizare ce respectă prevederile art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f) şi art. 77 alin. (1)-(3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare nr. 27304/G/II/01.07.2014.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ:

"

Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Este de necontestat faptul că la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese recurentul reclamant îndeplinea funcţia de consilier local al comunei Vintilă Vodă.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Ca o detaliere a acestei interdicţii legale, în art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali se arată:

"

(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, stipulează că "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...)

f) o asociaţie sau o fundaţie din care fac parte."

În cauza de faţă, se constată că recurentul-reclamant, în calitate de consilier local al comunei Vintilă Vodă, a participat la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Vintilă Vodă nr. 8 din 11 aprilie 2013, prin care s-a aprobat închirierea prin licitaţie publică cu strigare a păşunii comunale Vintilă Vodă, jud. Buzău.

Pentru a exista conflict de interese în sensul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 raportat la art. 70 din Legea nr. 161/2003, recurentul ar fi trebuit să aibă un interes patrimonial în problemele dezbătute în respectiva şedinţă a Consiliului Local. Or, starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi probele administrate în cauză confirmă că, în cadrul şedinţei Consiliului Local Vintilă Vodă din 11 aprilie 2013 s-a prezentat şi cererea recurentului, prin care a solicitat aprobarea arendării a 45 ha păşune existentă în comună, iar ulterior adoptării HCL nr. 8/2013 al comunei Vintilă Vodă, au fost încheiate contractele de închiriere nr. 2382/2013 şi nr. 2381/2013, prin care au fost închiriate 53 ha păşune Asociaţiei Crescătorilor de Animale Vintilă Vodă, în cadrul căreia recurentul deţine calitatea de preşedinte. Cunoscând că îndeplineşte funcţia de preşedinte în cadrul Asociaţiei, reclamantul avea posibilitatea de a anticipa existenţa interesului său personal, în sensul dispoziţiilor citate şi celor reţinute anterior, pe care îl presupunea încheierea contractelor respective.

Astfel, în lumina principiului transparenţei decizionale şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, se impunea ca recurentul-reclamant "să anunţe" interesul personal la începutul dezbaterilor, precum şi faptul că din această cauză nu va vota.

Această situaţie de fapt este recunoscută de recurentul reclamant, însă acesta susţine că nu a avut un interes personal patrimonial în sensul legii.

Înalta Curte nu poate reţine această susţinere întrucât, în cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuţie existenţa unui beneficiu, a unui folos, ci sancţiunea intervine chiar pentru simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii. În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte şi prin decizia nr. 5764 din 14.06.2013.

Nu are relevanţă că recurentul nu a urmărit obţinerea unui interes personal pentru sine, cât timp conflictul de interese există în raport cu asociaţia din care face parte [lit. f)].

În fine, sunt fără relevanţă susţinerile recurentului reclamant referitoare la rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care a constatat că acesta nu a săvârşit infracţiunea de conflict de interese, reglementată de C. pen., întrucât problema de drept în discuţie o constituie conflictul de interese de natură administrativă, reglementat de prevederile Legii nr. 161/2003. Legiuitorul a reglementat distinct regimul juridic al conflictului de interese de natură penală de cel al conflictului de interese administrativ, instituind, de altfel, pentru fiecare dintre acestea, şi un regim sancţionator diferit. Chiar dacă s-a reţinut că reclamantul nu a încălcat regimul juridic al conflictului de interese sub aspect penal, aceasta nu înseamnă că nu poate exista o abatere de natură administrativă cu o reglementară specială cuprinsă în Legea nr. 161/2003.

Aşadar, nu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ci instanţa de contencios administrativ, investită cu soluţionarea prezentei cauze, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile existenţei conflictului de interese prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 75 lit. f) şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

În condiţiile în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a verificat doar dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese prevăzută de C. pen., este evident că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de A. dată de această unitate de parchet nu produce niciun efect juridic în ceea ce soluţionarea conflictului de interese de natură administrativă de către instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea prezentului litigiu.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanţe referitoare la actul administrativ contestat, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 273 din 19 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.