Prosecutor's Transfer-to-Judgeship Denial Upheld as Discretionary CSM Decision

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea supusă controlului judiciar

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 341 din 30 martie 2017 a fost respinsă cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti sau Judecătoria Răcari.

2. Motivele contestaţiei

La data de 21.04.2017 s-a înregistrat contestaţia formulată de A. care a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 341 din 30 martie 2017.

În motivarea cererii sale, contestatoarea a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 pentru a fi numită în funcţia de judecător la Judecătoria Răcari.

Hotărârea Plenului C.S.M. prin care s-a respins cererea de numire în funcţia de judecător ce cuprinde motive cu caracter general, nefiind analizate prevăzute de lege, în mod concret, preluându-se motivarea Secţiei pentru judecători a C.S.M.-ului, astfel încât cererea a fost soluţionată pe alte considerente, decât cele avute în vedere de legiuitor. Astfel au fost reţinute ca argumente:

" aspectele care privesc aptitudinile specifice funcţiei de judecător şi cele motivaţionale, rezultate din răspunsurile cu ocazia susţinerii interviului."

Verificările efectuate pentru numirea în funcţia de judecător trebuie să aibă la bază date concrete, obiective şi nu aspecte de oportunitate, care nu sunt prevăzute de actul normativ ce reglementează numirea în funcţia de judecător.

Contestatoarea a avut în vedere faptul că, atât unitatea de Parchet de la care a solicitat transferul, cât şi Judecătoria Răcari au acordat avize pozitive, astfel încât nu se punea problema afectării activităţii şi a creării unor limitări ale personalului ce lucrează la Parchetul Pogoanele. Au acordat aviz pozitiv şi Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Dâmboviţa, precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.

Nu se poate reţine că numărul redus de personal de la unităţile mici de Parchet şi încărcătura mare a acestora ar fi un impediment în efectuarea transferului, întrucât s-ar crea o discriminare faţă de unităţile de parchet cu număr mare de procurori, care ar putea să ceară un transfer în alte condiţii, decât cea în care se află contestatoarea.

La momentul formulării cererii de transfer, nu exista nici un post vacant la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, iar la Judecătoria Răcari existau patru posturi vacante, astfel încât era posibil să se efectueze numirea în funcţia de judecător, din punctul de vedere al posturilor existente în sistemul judiciar la data de 02.03.2017.

Respingerea cererii de numire în funcţia de judecător s-a făcut cu încălcarea drepturilor contestatoarei, deoarece nu există impedimente în aprobarea cererii sale, aspect, ce trebuie cenzurat pe cale judiciară.

3. Apărările Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 mai 2017, Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea cererii sale, C.S.M. a arătat că la soluţionarea cererii contestatoarei au fost avute în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, precum şi ale art. 22 şi 23 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.

În al doilea rând, au fost avute în vedere şi avizele negative comunicate de Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, aspect care demonstrează că trebuie menţinut un echilibru între interesul general constând în buna funcţionare a unităţii de parchet de pe lângă Judecătoria Pogoanele şi interesele de ordin personal şi profesional ale procurorului ce a solicitat numirea în funcţia de judecător.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând contestaţia formulată de contestatoarea A., în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că cererea este nefondată pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin Hotărârea nr. 341 din 30.03.2017, Plenul C.S.M. a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Răcari, a contestatoarei A., cu motivarea că volumul de activitate de la cele două instituţii nu justfică ocuparea funcţiilor vacante în temeiul solicitării formulată de doamna procuror, fluctuaţia de personal fiind de natură să determine perturbarea activităţii de la Parchet.

Hotărârea Plenului C.S.M. s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 şi art. 22 -23 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurilor în funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurilor în funcţia de judecător.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

"

La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege".

Din interpretarea textului legal menţionat, care conţine o normă dispozitivă nu rezultă existenţa unui drept de care beneficiază automat persoanele vizate de ipoteza normei legale şi nici obligaţia corelativă a autorităţii publice de a dispune admiterea cererilor de numire în funcţiile de procuror sau de judecător.

Regulamentul prevede în art. 23 alin. (11), mai multe criterii ce trebuie avute în vedere la soluţionarea unor asemenea cereri formulate de magistraţi: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultatea de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător şi procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită numirea.

Din analiza hotărârii contestate de doamna procuror A. se observă că la soluţionarea cererii de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător, Plenul C.S.M. a avut în vedere volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, al Judecătoriei Răcari şi vechimea în funcţie a contestatoarei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, unitatea la care este încadrată contestatoarea, toate cele trei posturi prevăzute în schemă sunt ocupate. În ceea ce priveşte volumul de activitate, în anul 2016 s-a înregistrat o încărcătură de 588 de dosare/procuror, comparativ cu media naţională de 1480 de dosare.

La Judecătoria Răcari în anul 2016 încărcătura a fost de 1080 de cauze pe judecător, faţă de media naţională 1083 de cauze/judecător, iar încărcătura/schemă a fost de 910 cauze, spre deosebire de media naţională de 874 cauze pe schemă.

Totuşi, nici legea şi nici Regulamentul nu impun prevalenţa unor criterii faţă de celelalte, astfel încât la soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător, ele trebuie analizate în mod corelat, astfel încât, nu numai interesul angajatorului privind politica de resurse umane să fie realizat, dar să poată fi îndeplinită şi corelarea interesului public cu cel privat. În speţă, nu este vorba de exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii s-a făcut în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor regulamentare şi legale incidente.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor", situaţie care nu poate fi reţinută în speţa de faţă.

Limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit competenţei legale a autorităţii publice (în speţă, interesul public al bunei funcţionări a justiţiei). Din această perspectivă, raportat la motivarea hotărârii atacate, nu se poate afirma că Plenul C.S.M. s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acţionat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatorului de numire în funcţia de judecător.

Aşa cum s-a arătat, deşi au fost analizate toate motivele de ordin personal şi profesional ale contestatorului, interesul public al asigurării bunei funcţionări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele a primat, numirea unui procuror în funcţia de judecător la Judecătoria Răcari nefiind oportună la acel moment.

În speţă, de o importanţă deosebită în evaluarea consecinţelor soluţionării favorabile a cererii de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător este analiza de oportunitate realizată de instituţiile implicate în procedura de emitere a avizelor prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament.

În cauză, au fost emise avize nefavorabile de Curtea de Apel Bucureşti şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care confirmă aprecierea Plenului C.S.M. conform căreia admiterea cererii contestatoarei ar afecta buna funcţionare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele.

Chiar dacă în cauză au fost emise şi avize favorabile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele şi de la Judecătoria Răcari, rămâne la latitudinea organului administrativ să aprecieze asupra oportunităţii numirii în funcţia de judecător a contestatoarei, raportat la toate elementele cauzei.

Soluţia Plenului CSM a fost adoptată în contextul unei analize comparative a situaţiei unităţii de parchet în cadrul căreia funcţionează contestatoarea şi volumul de activitate situat aproape de media naţională - şi a situaţiei instanţelor la care a solicitat numirea, considerându-se oportună rămânerea doamnei A., în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, în calitate de procuror.

În consecinţă, hotărârea atacată de contestatoare nu este afectată de niciun motiv de nelegalitate şi Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, urmează să respingă contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 341 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 341 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2017.