Appeal against agricultural subsidy audit dismissed for failure to prove land possession during the 2010 payment campaign

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 28.08.2014, sub nr. x/200/2014, reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, reprezentată prin primar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de către pârâtă la data de 06.03.2014, privind cererea de plată nr. BZ-28450 din 28 mai 2010 depusă de Primăria Comunei Săhăteni, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate de Primăria Comunei Săhăteni nr. 12334 din 29 mai 2014.

Prin sentinţa nr. 743 din 16 ianuarie 2015, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buzău invocată de intimat prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

La Curtea de Apel Ploieşti cauza a fost înregistrată sub nr. x/42/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 70 din 25 martie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 70 din 25 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a aplicat în mod greşit normele de drept material.

II. Analiza recursului exercitat în cauză

Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta critică reţinerea de către instanţa de fond a concluziilor echipei de control a A.P.I.A., reiterând susţinerile precum ca aceasta deţine suprafaţa de 270,48 ha păşune conform ortoplanurilor şi inventarierii efectuate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

În realitate, a reţine ca valide susţinerile uneia dintre părţi nu este nepermis, ci din contră reprezintă o consecinţă firească a respingerii acţiunii reclamantei care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la data de 06.03.2014, privind cererea de plată nr. BZ-28450 din 28 mai 2010 depusă de Primăria Comunei Săhăteni precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate de Primăria Comunei Săhăteni nr. 12334 din 29 mai 2014, acte întocmite în urma controlului realizat de A.P.I.A. În fapt litigiul se poartă în baza faptului că recurenta nu a putut dovedi că deţinea, la nivelul anul 2010, suprafaţa de 218,90 ha teren păşune, ci doar cea de 127,8 ha.

Argumentul reclamantei, reiterat prin recurs, este fundamentat pe aceea că ulterior anului 2013, realizând inventarierea suprafeţelor deţinute în baza Legii nr. 165/2013, a rezultat o suprafaţă de 270,48 ha păşune.

O primă chestiune ce trebuie menţionată este aceea că această concluzie emanând şi ea de la reclamantă, se referă la situaţia terenurilor la nivelul anului 2013, în timp ce procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare vizează cererea de plată aferentă campaniei din anul 2010.

Realitatea celor susţinute este şi aceasta sub semnul întrebării, câtă vreme, prin cererea introductivă, reclamanta preciza în data de 28.08.2014 faptul că deţine suprafaţa de 217,18 ha izlaz, diferită şi de suprafaţa de 218,90 ha pentru care Primăria Comunei Săhăteni a formulat cereri de plată. Şi aceasta din urmă precizare este întemeiată tot pe un tabel centralizat emanând de la autoritatea locală ce are însă înscrisă suprafaţa totale de 63,27 ha (8,43+42,04+12,8) la categoria de folosinţă arabil.

În schimb, tabelul cu reconstituirea izlazurile comunale ce prezintă terenurile redobândite de la fostele C.A.P., indica o suprafaţă de 128 ha pajişte extern de apropiată de cea de 127,8 ha apreciată ca eligibilă de către A.P.I.A. şi rezultată şi din analiza instanţei de fond.

O altă chestiune ce ridică serioase semne de întrebare este aceea că, în adresa care menţionează suprafaţa de 270,48 ha păşune se menţionează că este vorba despre aceasta ca teren ce poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu poate fi confundat cu teren deţinut în baza unor titluri legale de către Primăria Comunei Săhăteni.

Astfel, cum recurenta nu a făcut dovada deţinerii terenurilor păşune indicat la nivelul anului 2010, actele contestate apar ca legal şi temeinic emise.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere că recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, prin Primar, împotriva sentinţei nr. 70 din 25 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2017.