Mootness of administrative action challenge following debt settlement versus mandatory judicial review of legality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16.04.2014 reclamantul Consiliul Judeţean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, a solicitat următoarele:

- suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare încheiat la data de 5 august 2013, privind măsura ISPA Teleorman, cod ISPA 2002/RO/16/P/PE/024, denumire "Sistem integrat al deşeurilor în judeţul Teleorman", precum şi a Deciziei nr. 173/2013 emisă de Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, până la pronunţarea soluţiei instanţei de fond;

- anularea Deciziei nr. 173/20013 a Direcţiei Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare privind măsura ISPA Teleorman, cod ISPA 2002/RO/16/P/PE/024, denumire "Sistem integrat al deşeurilor în judeţul Teleorman".

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2166 din 08.07.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, ca rămasă fără obiect, având în vedere că a fost achitată creanţa şi nu se mai impune efectuarea unui control al legalităţii actelor contestate.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Astfel, instanţa a reţinut sumar că nu se impune efectuarea unui control de legalitate a actelor contestate reţinând că reclamantul a achitat sumele stabilite în sarcina sa, recunoscând implicit legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse.

Nemotivarea hotărârii conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., atrage implicit şi imposibilitatea realizării controlului judiciar, ceea ce duce la anularea hotărârii cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

În susţinerea argumentelor casării cu trimitere a cauzei recurentul a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi C.E.D.O.

În opinia recurentului instanţa era obligată să exercite un rol activ, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi să pronunţe o hotărâre în limitele învestirii, dar în cauza de faţă instanţa a dat eficienţă doar principiului disponibilităţii respectând voinţa reclamantului de încetare a litigiului.

Reclamantul, cu rea-credinţă, a susţinut că debitul stabilit prin actul contestat a fost stins, înscrisul depus în susţinerea afirmaţiilor făcând referire la altă datorie pe care reclamantul o avea faţă de un alt creditor.

Pentru recuperarea sumei de 4.050.321,23 lei, echivalentul sumei de 907.065,87 euro, stabilit prin procesul-verbal nr. 1033 din 5 mai 2013, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a emis somaţia nr. 23855 din 31 martie 2014 şi titlu executoriu nr. 23858 din 31 martie 2014.

Actele de executare menţionate, nu au fost anulate, producând efecte juridice, suma nefiind achitată voluntar de reclamant.

Soluţia de respingere a acţiunii ca fiind rămasă fără obiect nu este legală, întrucât aceasta conţine motive contradictorii, iar adresa nr. 30408 din 30 aprilie 2014, nu are nicio legătură cu prezenta cauză, fiind emisă cu referire la un alt debit, datorat altei instituţii publice.

Instanţa nu a procedat la o analiză pe fond a legalităţii şi temeiniciei actelor contestate, luând act de faptul că acţiunea a rămas fără obiect, pe baza afirmaţiilor făcute cu rea credinţă de către reclamantă, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin actul de control.

Soluţia de "rămânere fără obiect" nu este legală, întrucât obiectul acţiunii vizează legalitatea actelor administrative contestate, respectiv procesul-verbal nr. 1033 din 5 august 2013 şi decizia nr. 173/2013 care continua să producă efecte nefiind anulate de instanţă.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

În dezvoltarea argumentelor a prezentat pe larg situaţia de fapt arătând că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, în cauză nefiind incidente motivele de casare reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind motivată fără a se putea reţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., vizând rolul activ.

Ambele părţi au solicitat proba cu acte, probă încuviinţată de instanţă, acte ce se regăsesc la dosar recurs.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În şedinţa din data de 9 mai 2017, instanţa a admis în principiu recursul declarat în cauză, fiind dispusă citarea părţilor în şedinţa publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate, ţinând cont de apărările formulate şi actele noi administrate, conform art. 492 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Intimatul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal să verifice legalitatea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 1033 din 5 septembrie 2013 privind măsura ISPA Teleorman, cod ISPA 2002/RO16/P/PE/024, denumire "Sistem integrat al deşeurilor în judeţul Teleorman şi a Deciziei nr. 173/2013 emisă de Direcţia Generală Mecanism şi Instrumente Financiare Nerambursabile, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal menţionat, respectiv nr. 1033 din 5 septembrie 2013.

Cuantumul sumei datorate de către Consiliul Judeţean Teleorman pentru neregulile reţinute a fost stabilit la suma de 907.065,87 euro finanţare ISPA.

Prin acţiunea formulată de reclamant au fost expuse argumentele pentru care a apreciat că actele contestate sunt nelegale, iar suma de 907.065,87 euro este eligibilă dar instanţa de fond nu a verificat legalitatea actelor contestate şi nu s-a pronunţat pe eligibilitatea sau neeligibilitatea sumei contestate având în vedere precizările făcute de reclamant la data de 30.06.2014 în sensul că "valoarea creanţei bugetare aplicată conform Deciziei nr. 173/2013 şi a procesului verbal de constatare nr. 1033 din 5 august 2013 - Fonduri ISPA, a fost achitată", iar acţiunea "a rămas fără obiect".

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor iar partea poate dispune de drepturile sale în orice mod permis de lege iar judecătorul are obligaţia conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. să se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut fără a depăşi limitele investirii.

În condiţiile în care instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii, ţinând cont de precizările făcute de reclamant în şedinţa publică din data de 8.07.2014, motivele de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, instanţa de fond arătând pe larg care au fost considerentele de fapt şi de drept pentru care a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.

Procesul civil este, în esenţă, un proces al intereselor private iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale disponibilitatea şi contradictorialitatea.

De asemenea, rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi nu poate înlocui implicarea părţii în exercitarea propriilor obligaţii, instanţa de fond pronunţându-se în limitele investirii şi pe baza actelor emise de pârât.

Faptul că pârâtul nu s-a prezentat la instanţă şi nu a contestat propriile acte emise, nu reprezintă un motiv de nelegalitate al hotărârii recurate, motivarea instanţei de fond fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

Sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei iar criticile vizând faptul că nu a fost analizată legalitatea actelor contestate nu pot fi reţinute, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută prin considerentele expuse.

Este evident că instanţa s-a pronunţat în limitele investirii, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi a principiilor care guvernează procesul civil, motivele de casare întemeiate exclusiv pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. neputând fi reţinute, instanţa neanalizând legalitatea/nelegalitatea actelor contestate sau eligibilitatea/neeligibilitatea creanţei stabilite prin procesul-verbal de constatare nr. 1033 din 5 septembrie 2013 şi a Deciziei nr. 173/2013.

În sprijinul soluţiei pronunţate de prima instanţă sunt şi actele depuse de intimată în recurs, respectiv adresa nr. 43503 din 30 mai 2016 emisă de recurentă cu referire la compensarea debitului datorat de Consiliul Judeţean Teleorman în dosarul de executare nr. 3399/C292 al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice conform procesului-verbal de constatare nr. 1033 din 5 septembrie 2013.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sun incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 2166 din 08 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 2166 din 08 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2017.