Revision petition for contradictory judgments deemed inadmissible where underlying decision lacked merits ruling and cited acts were non-contradictory

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 2596 din 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 298 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Revizuirea formulată de A. şi motivele invocate

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2017, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 2596 din 13 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/1/2016.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că pronunţarea deciziei atacate s-a făcut cu ignorarea hotărârii nr. 7 din 4 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a soluţiei de unificare a practicii neunitare din 29 septembrie 2008 cu privire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative cu caracter normativ, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, precum şi cu ignorarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67/2007.

A solicitat reanalizarea conţinutului hotărârii nr. 184 din 8 martie 2016 şi revizuirea deciziei nr. 298 din 12 aprilie 2016, ambele pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, admiterea excepţiei de nelegalitate, invocată în baza art. 4 din Legea nr. 544/2004 şi constatarea nelegalităţii actului administrativ reprezentat de Dispoziţia Primarului Oraşului Bălan nr. 394/2013.

1.3. Apărările intimatei

Intimata Instituţia Primarului Oraşului Bălan a depus întâmpinare la data de 21 august 2017, solicitând respingerea căii de atac promovate ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. (8) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Analizând cererea de revizuire sub aspectul condiţiei privind evocarea fondului, Înalta Curte constată că decizia atacată cu revizuire priveşte o decizie pronunţată într-o cale de atac extraordinară, care a fost respinsă ca inadmisibilă, fără analiza fondului, astfel încât se constată că cererea de faţă nu se încadrează în prevederile arătate mai sus.

Revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. (8) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Pe de altă parte, motivul de revizuire de la pct. 8, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum şi imposibilitatea executării.

Deşi în actualul text nu se mai prevede condiţia triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a doua hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Or, condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât revizuentul a invocat încălcarea deciziei Înaltei Curţi nr. 7 din 4 aprilie 2016 şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67/2007, acestea fiind în optica sa hotărârile pretins a fi contradictorii cu decizia supusă revizuirii.

Or, decizia nr. 7 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezintă o decizie dată în dezlegarea unei chestiuni de drept, iar Decizia nr. 67/2007 a Curţii Constituţionale reprezintă o decizie de respingere ca inadmisibilă a unei excepţii de neconstituţionalitate. Prin invocarea acestor critici, revizuentul tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, ceea ce este incompatibil cu caracterul de strictă interpretare şi aplicare al revizuirii, ca şi cale de atac de retractare.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere la pronunţarea prezentei decizii şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, parag. 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, parag. 23-24, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)".

De asemenea, revizuentul, raportându-se la temeiul de drept invocat, invocă şi o presupusă practica neunitara a instanţelor judecătoreşti, ceea ce însă nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2596 din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/1/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.