Recovery of rural development grant: validity of lease agreements and sufficiency of unregistered accounting records to prove land use and production targets

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.03.2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 810 din 10 ianuarie 2014, precum şi a Procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 35605 din 04 noiembrie 2013.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 249 din data de 10.10.2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - A.P.I.A. Bucureşti, în prezent, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, având ca obiect - anulare act, fără cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. PFA a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că argumentaţia din considerente este confuză: referirea la adeverinţa nr. 2098 din 30 octombrie 2009 eliberată de Primăria comunei Şilindia contrazice concluzia potrivit căreia nu s-ar fi dovedit contrariul celor arătate în procesul-verbal de constatare; în aceeaşi manieră sunt analizate şi contractele de arendă, practic, nu se poate stabili cu certitudine care dintre acestea este legal şi care nu.

A susţinut, de asemenea, că nu i s-au verificat apărările referitoare la situaţia care este atestată de Registrul agricol, în condiţiile în care evidenţa veniturilor şi cheltuielilor rezultă din situaţia contabilă pe care a prezentat-o la dosar.

În fine, a arătat că nu au fost analizate mai multe înscrisuri depuse la dosar: declaraţiile prezentate la A.P.I.A., raportul de expertiză extrajudiciară din care rezultă atât existenţa culturilor, cât şi a terenurilor; nu s-a răspuns la critica referitoare la existenţa culturilor şi la celelalte aspecte invocate în legătură cu suspiciunile în baza cărora s-a dispus rezilierea contractului de finanţare.

Apărările intimatei

Intimata a formulat întâmpinare la data de 07.12.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din camera de consiliu de la 18 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 29 noiembrie 2016. Prin încheierea din 22 iunie 2016 a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 15 noiembrie 2016.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Recurenta-reclamantă A. PFA a supus controlului de legalitate procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 35605, încheiat la data de 4.11.2013 de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin care i s-a reziliat contractul de finanţare nr. C 112010950200295 din 10 iunie 2010 şi s-a stabilit o creanţă bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 105.907,50 lei, precum şi decizia nr. 810 din 10.01.2014 de soluţionare a contestaţiei administrative, având acelaşi emitent.

În esenţă, intimata pârâtă a dispus recuperarea întregului ajutor nerambursabil acordat din fonduri publice, pentru că proiectul cu titlu "Proiect instalarea tinerilor fermieri promovat de A. în cadrul fermei vegetale din comuna Şilindia, sat Şilindia, jud. Arad" a devenit neeligibil, recurenta beneficiară nefiind în măsură să realizeze toate acţiunile din planul de afaceri şi să prezinte documente justificative care să dovedească realizarea producţiei previzionate în cererea de finanţare.

Răspunzând la motivele de recurs, Înalta Curte constată, mai întâi, că în cuprinsul sentinţei nu se regăsesc aspectele contradictorii semnalate de recurentă.

Instanţa de fond a reţinut cu claritate că o condiţie esenţială a conformităţii şi eligibilităţii proiectului o constituie depunerea de documente justificative privind proprietatea sau folosinţa terenului, inclusiv pentru suprafeţe mai mici de 1 ha, conform Ordinului MAPDR nr. 302/2005 în vigoare la data semnării contractului de finanţare.

Înscrisurile administrate în cauză: contractul de arendă din 20.03.2009 şi cel din 17.05.2010 nu au avut însă aptitudinea de a convinge curtea de apel, instanţa identificând nereguli în privinţa fiecăruia dintre acestea. Astfel, în privinţa primului contract s-a reţinut lipsa oricăror menţiuni privind identificarea terenului (prin amplasament, vecini, etc.) şi cuantumul arendei, iar în privinţa celui de-al doilea, s-a observat că reprezintă o subarendare, interzisă atât prin art. 22 alin. (1) din Legea arendării, cât şi prin art. 1747 din noul C. civ.

Astfel, în lipsa unei prevederi contractuale privind arenda se poate pune problema naturii contractului sau chiar a nulităţii acestuia pentru lipsa cauzei.

Referitor la cel de-al doilea, SC B. SRL nu putea transmite în arendă suprafaţa de teren indicată în contract pentru că, la rândul său, deţinea terenul respectiv tot în baza unui contract de arendă, iar "subarendarea totală sau parţială este interzisă" [art. 22 alin. (2) din Legea arendării nr. 16/1994, abrogată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., dispoziţie legală preluată prin art. 1747 din acest din urmă cod].

În ceea ce priveşte nerealizarea producţiei preconizate în planul de afaceri pentru anul 2010 - cerinţă de conformitate pentru cererea de plată II, în mod corect prima instanţă a reţinut că simplele afirmaţii ale reclamantei în sens contrar, nesusţinute de probe, nu sunt în măsură să combată constatările intimatei - pârâte.

Astfel, recurenta trebuia să dovedească cu documente justificative legale că a desfăşurat activităţile propuse prin proiectul de finanţare. Cu toate acestea, dintre documentele solicitate de către echipa de control, recurenta a prezentat în copie doar registrele jurnal de încasări şi plăţi. Or, conform Ordinului M.F.P. nr. 1040/2004, Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi Registrul-inventar au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Registrele jurnal de încasări şi plăţi prezentate de beneficiar sunt în format electronic şi neînregistrate la organele fiscale, iar facturile emise nu respectă prevederile Ordinului M.F.P. nr. 1040/2004 - nu poartă semnăturile de primire, iar copiile prezentate nu au menţiunea "conform cu originalul".

De asemenea, din Registrul jurnal de încasări şi plăţi pentru anul 2010 rezultă că veniturile din activităţi agricole sunt de 7,78 lei din totalul de 63.552,57 lei,din care 63.544.50 lei reprezintă finanţare nerambursabilă.

Înalta Curte constată că potrivit art. 3 alin. (1) din Anexa I a contractului de finanţare "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanţare" iar în situaţia în care nu mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, art. 8 alin. (3) şi (5) din prevederile generale ale contractului de finanţare dă dreptul autorităţii contractante să recupereze integral ajutorul financiar, cu rezilierea contractului de finanţare.

Faţă de consideraţiunile mai sus arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. PFA împotriva sentinţei nr. 249 din 10 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.